De cele mai multe ori intr-o casa nu exista decat o singura cheie de la cutia de scrisori. Cel mai intalnit motive e „a pus-o bine cineva pe cea de-a doua”. Si singura cheie de la posta e de regula la „capatul familiei”. Pe cheile tatei stau de regula cheile importante ale casei. Va aduceti aminte cand erati mici si va trimiteau sa luati corespondenta? Era ca o treaba importanta pe care o fac numai oamenii mari. Era ca un fel de incredere obtinuta. Mda suna pueril stiu. Dar totusi asa este si o sa imi dati dreptate. „Ma duc sa iau scrisorile” – fraza asta capata dintr-o data multiple valente. Era deopotriva bucurie si infatuare ca deh, faceai ceva important! In fond si la urma urmei faceai ceva ce numai modelul tau in viata avea privilegiul sa il faca si iti acorda si tie acest drept. M-am surprins in seara asta cu cheia de la posta in mana intrebandu-ma cand se face tranzitia? Tranzitia de la copil la matur. Nu am simtit-o. Da stiu gurile rele vor spune ca nu ai cum sa simti ceva ce nu s-a intamplat in cazul meu. Dar totusi? Cand se intampla. Cum devenim oameni mari? Cum ajunge cheia de la posta pe cheile noastre?
Ah si da am reusit sa imi iau blugi.
CHEIA DE LA POSTA
Postat pe 7 oct., 2008 in Ganduri | 7 comentarii
Bah la mine cheia de la posta nu sta la mine… A stat o perioada si cand am constatat ca cei care imi scriau erau Vodafone, RENEL si altii ca ei si toti vroiau bani am pasat cheia… Asa ca eu facui tranzitia.
Blugii sunt mov?
Bah nu stiu de care cheie vorbesti tu aici. Pe mine parintii ma puneau sa duc doar gunoiu
Cat ai dat pe blugi?
Io nu am cheie, e varza cutia aia si mi-e lene sa o repar.
Eu unu n-am cutie asa ca nu stiu cum e cu tranzitia.
Dar spune-ne, blugii au genunchii la spate? Si daca mai sunt si mov sa stii ca ne bucuram pt tine >:)
‘ Filip ne bucuram pentru tine” ca ti-ai luat blugi. Deci te-a convins.
Tranzitia s-a produs in momentul in care ai inceput sa regreti ca aceasta nu mai sta pe inelul pe care il stiai tu.
Revin
Nu tranzitia sta pe inel, ci cheia
La mine cheia de la posta sta intr-un cui pe tocul usii, in stanga, adica dupa usa (cand se deschide ea catre perete). Asta ca sa vezi ca la mine in casa n-a fost niciodata un „cap”. Adica eu centrez, eu dau cu capul. De regula cutia de scrisori e golita cam o data pe saptamana, dar nu e un eveniment. Ci doar o corvoada.
Mi-a placut insa „metafora” ta cu tranzitia 🙂
btw, vreau si eu blugi!