UN OM

un om

Zilele trecute s-au facut 12 luni de când lucrez in multinaționala. Nici eu nu am știut dar lasă bine că știe Linkedin-ul.

Și uite cum a început Ovidiuț să primeasca fel de fel de mesaje de felicitare pe această temă. Nu erau chiar fel de fel, majoritatea erau cele standard pe care Linkedin-ul, în mărinimia lui, ți le oferă ca să nu iți mai bați tu capul sau pur și simplu să nu mai pierzi timpul.

Evident că am început să răspund mesajelor. Era un mesaj de la să îi spunem că îl chema UN OM.

Având o relație speciala cu UN OM ăsta de vă povestesc, îi dau răspuns. Dar din acela special. Genul de mesaj pe care îl ințeleg ăia de au prieteni buni. Și încep: „băga-mi-aș, și să îți fac să îți dreg, mă lași cu felicitările? Unde e cafeaua pe care ai promis-o acu’ 100 de ani?”. Textul a fost mai lung dar finuț cum mă știți nu îl reproduc aici in întregime.

Nu raspunde! Iau textul cu metoda Ponta și îl trimit cu toate instrumentele de comunicare pe care le aveam – uațap, sms, mms, bbs etc.

Îmi răspunde la sms calm și stabilim să ieșim a doua zi la prânz. Excelent! După ce termin asta, primesc un mesaj pe Linkedin de la UN OM. Mă zic ce dracu că abia stabilirăm că ieșim, ce mai vrea? Ei bine…..mesajul suna așa: „sunt ALT UN OM”. Moment în care evident că mi-a căzut cerul in fontanelă. Tehnic i-am umplut frigiderul unuia care poseda același nume!

Scuze, cenușă în cap, călugăreala, sper să fi înțeles.

Măi dragilor, am ieșit la prânz și evident că era nelămurit ce a fost cu mesajul acela, pentru că el nu mă felicitase! Am făcut o burtă de râs zdravănă.

Eu altceva voiam să vă povestesc. Și să vă urez.

UN OM ăsta, e cel care mi-a dat niște direcții când ma credeam eu deștept. A știut cum să mă îndrume fără sa îmi taie aripile, ci dimpotriva a băgat vânt în ele.

Și-a asumat niște riscuri enorme cu mine, că evident ca orice prostea care știe niște treburi credeam că le știu pe toate. Și mamă ce deștept mă mai dadeam! (bine….și acuma…)

Este omul de la care am învațat o grămada. Însă lucrul cel mai de valoare pe care a reușit să mi-l dea (cum dracu nu înteleg) a fost ca mi-a insuflat dorința de a îi învața pe alții.

Acolo unde știu am început sa dau cu bucurie, așa cum a făcut el cu mine. Și nu de puține ori, când sunt în impas, mă dau doi pași înapoi și mă întreb „ce ar fi făcut UN OM în cazul ăsta?”

Am râs împreună, am făcut afaceri împreună, ne-am distrat, am făcut și niște fapte reprobabile demne de liceu (dar ce faine sunt alea!)

Mă bucur în fiecare moment că am avut ocazia să îl am în spate, ajutând dezvoltarea mea, domolind „temperamenta mea sangvina”, și tolerând greșeli sperând că voi invăța.

Vă doresc să aveți ocazia să întălniți așa ceva.

Sunt din ce în ce mai rari.

Îmi doresc să ajung UN OM.

sursa foto