Legendele spun cum ca la Talea s-ar organiza an de an la mijlocul lui August o intrunire de motociclisti. Unde sotia primarului face si da moca pe la 1500 de sarmale. Si unde se merge cu cortul. Am zis sa dam cu ochiul si noi asa ca am pregatit corturile de mii de stele, mobrele si pe-aci ti-e drumul. Avand si o masina care ne insotea ne-am permis sa ne aruncam bagajele si o chitara in ea. Am cumparat neshte cadavre ca sa avem ce pune pe jaratec si cam asta a fost. Pana la Breaza frumos, soare, drum liber, poezie. Acolo insa soarele s-a ascuns atat de bine intre nori incat am crezut ca a inceput noaptea polara. Am tras intr-o benzinarie ce avea lipit de ea un restaurant. Cochet de altminteri dar chelnerul de ne-a servit (ne-a servit?) sigur a avut un discount de la salariu sau sigur nevasta-sa a fugit cu unu in provincie. Avea o fata imobila care l-ar fi transformat intr-un mare dur daca nu ar fi avut expresia de motan plouat si batut pe ea. Ei bine dupa ce ii explic animalului ca mi-as dori ca ceafa mea sa vina odata cu ciorbele celorlalti pleaca si nu mai vine. Adica vine da cu doua ciorbe in loc de 3 si fara ceafa. Dupa care am mai asteptat o ora….a venit si ceafa si pentru ca orice il intrebam mormaia in barba ceva ce nici macar el nu auzea…plata a fost la mare fix. 154 pe nota 154 pe masa. Asta e tati. Pentru ca intre timp incepuse sa ploua am urcat fetele in masina si noi ne-am continuat drumul in minunatele costume de ploaie care te fac sa pari asa ca un gogosar mare cu doua roti infipte in cur. Am trecut pe la locul faptei (intrunirii) dar era o asemenea mocirla acolo ca ne-am continuat drumul. Dupa 1km ne-au aparut 3 cai in drum. Hait zic! Ia sa vezi poveste. De unde…Ciorba al meu s-a apropiat de unul mai naravas si ce i-a zis ce nu i-a zis da l-a lasat sa treaca domle! A urmat Vali. Calul insa nu mai era de induplecat. Sforaia la Vali pe nas – sfoorr sfoorrr si isi bulbuca ochii in cap de numa numa. Vali ramasese cu o expresie pe fata gen – „asa si? now what?” Am trecut cu chiu cu vai de ei. Chiu Vali si vai eu. Am ajuns la o vila foarte draguta a sefului Mariei. Acest om de bine a avut amabilitatea sa ne primeasca la el. Am intrat in curte pe pietris am parcat mobrele. Mai incolo o minunatie de iarba pe care am pus corturile instant. Copii gazdei nu s-au lasat mai prejos si au campat si ei.
Dupa ce a scazut numarul de grade in atmosfera si a crescut in sange, s-a pus mana pe chitara si muzicute si a inceput un party cu cantece minunate, deocheate si…da.
Pe la trei noaptea s-a constatat un sforait din care nu am mai putut sa dorm in cort. Asa ca am iesit afara. Normal. Ca eram inauntru. Daca as fi fost afara as fi iesit inauntru nu? M-am dus sa observ sursa infernalului zgomot. Cortul lui Ciorba in care dormea si Carja. Ei bine….de acolo se auzea! Am inceput sa mormai pe langa cort si sa zgarai ca cum zgaraie matza la usa. Poate se sperie zic. Poate nu – au zis ei continuand in La minor diminuat sapte concertul no 4 pentru fose nazale si gat uscat. Uite-asa. Adica uite asa nu am dormit. Dimineata cand s-a trezit si Breavo am coborat o panta de 10% in speranta dibuirii unui chiosc cu cafea. L-am dibuit. Avea un afis in geam „revin in jurul orei 17”. Ceasurile erau 8 dimineata asa ca am concluzionat ca afisul fusese livrat odata cu geamul la inceputurile chioscului. Am inceput sa urcam panta aia nenorocita firar mama ei cu neamu si anafura si pamatufu….Daca venea un caine din vale sa ma muste l-as fi lasat pentru ca nu aveam cum sa urc mai repede. A fost minunat.
Dimineata Stefan cea mai smechera dintre gazde ne-a omenit cu neshte branza marca Talea foarte gustoasa. Si a facut si cafea. Am incalecat pe o sa (fiecare) si ne-am carabanit la Bucuresti. Afara de Ciorba pe care l-am baut. Care a plecat la Constanta am vrut sa spun.
La multi Ani Andy!