TARNAVENI

Ia uite cum m-am urcat eu pe Haimana cu trei haine aruncate in scarba in rucksac si m-am alaturat lui Cristi si lui Vali in ceea ce urma sa devina tura verii (de pana acum). Mac Donalds 8 la iesire spre Militari. Cristi ajunge si scoate tacticos din bagaj un…Big Mac! A venit omu’ pregatit la Mac Donalds ce sa spun. Apoi m-a uimit cu o gaselnita. Ia uitati-va aici hands free pentru motociclisti!

Am oprit sa mancam dupa Pitesti la f’o 50 de km. Astia sunt cavalerii care m-au insotit. Cel de langa Vali e Cristi.

Am mers ce am mers dupa care am mers. Si a inceput sa stranga. Era asa o senzatie de fraier pe care o resimteam acut in genunchi, cand ma gandeam ca am pantaloni de piele acasa si genunchere de izopren. Acasa. Sa nu se piarda, strice…Baiat econom. In gandu meu cand am plecat era vara ce sa ii faci. Peisaje. Am vazut atat de frumos cum niciunde.

Aici am oprit un pic sa ne incalzim la tobele de esapament.


Soare frumos afara. Numa ca pe langa Medias plouase. Si era ud pe jos. Si se facea asa ca un tir in fata noastra. Si se facea ca Vali statea direct in curul lui si de voinic ce era toata apa pe care o arunca tirul il ocolea. Si se facea ca eu eram in spatele lui….si tot ce nu ajungea pe el venea pe mine. Cu toate semnele mele disperate sa il opresc sa il fac cumva sa traga pe dreapta Vali era consecvent. Iar eu ….murdar. Din cap pana in picioare.

Am ajuns in Medias. Te astepti ca un om care e dintr-un loc… sa stie sa ajunga la el acasa nu? Sau sunt eu deplasat? Da ma da nu se aplica si la poeti. Adica la Vali. Intram in Medias vijelios si ce poate face un poet in Medias? Se rataceste. Si noi in urma lui. Dupa cateva incercari am oprit si am beut o cafea iar eu mi-am administrat o prajitura cu ciocolata ca imi scazuse glicemia. Am reusit sa ne caram din Medias si am luat-o pe drumul spre Tarnaveni. Nu cred ca au fost 100m drepti pe acest drum. In rest numai curbe. O feerie. E drept ca drumul semana cu un copil din lumea a treia. Nu vazuse asfalt decat in poze. Exagerez desigur dar mi-a placut comparatia. Dar era plin de petice na! Am ajuns si ne-a ajuns. Cel de al doilea Cristi care plecase cu cateva ore dupa noi dar avand vitezana a ajuns in acelasi timp cu noi. Merem si cumperam candeline si urcam dealul catre tintirim. Gasim tintirim gasim mormant si incercam sa facem glume nedeplasate dar glume sa ridicam starea de spirit a poetului. Deh….cine dracu e fericit si nu are ochii in lacrimi cand se duce la mormantul tatalui? Merem sa ne cazam. Un hotel (trei brazi parca) desi cum corect a observat Vali…nu era nici un brad acolo. Aglomerat. Uite parcarea.

Aruncam praful de pe noi la canal, ne pudram nasurile si iesim. Am plecat catre Dumbeni (parca) unde locuieste unchiul Costel. Ne-a primit cum numa in vis. Mai ca nu sarea in sus de bucurie (desi parca parca…). Pe ulita erau niste oameni cu scaune cu mese stateau pe bancute la taclale. Si o gasca de tzanci care mai de care mai curiosi. Am avut jumatatea noastra de ora in care ne-am simtit regi. Se uitau oamenii aia la noi de parca stapaneam jumatate de lume si inca ceva. Am cumparat bere si am intrat in casa la unchiul Costel. Care in doi timpi si trei miscari a facut rost de un metru patrat de slanina afumata de casa. Si rosii de gradina. Si castraveti de gradina. Si cu miros. Si fara gust de paradimetilaminobenzaldehida. Am crapat in noi de ziceai ca maine murim si nu mai apucam.

Am plecat condusi de privirile admirative ale satenilor. Hai ma nu fiti rai! Ce e rau in asta?
Iata inca niste poze care credeti-ma nu pot sa va redea frumusetea locurilor.




Daca va intrebati cine este cel de langa Vali si Cristi e celalalt Cristi. Ca sa fie clar pentru toata lumea.
Pe drumul de intoarcere am ajuns in Medias din nou. Din nou ratacirea de control. Ma rog Vali zice ca drumul ala de il vazusem noi era de camioane…io nu am vazut frate cameonul. Dar e posibil sa aiba dreptate.
Drumul inapoi a prezentat conditii de laborator pentru datul cu motorul. Peisaje superbe, curbe, drumul liber, nici cald nici frig. Am fost brambura si ne-am intors. Fain