3D

Am fost la film 3D. Dupa ce ne-a dat duduia de la intrare niste ochelari speciali (speciali pe dracu…au o lentila rosie si una albastra), am intrat in sala. Ma asez si astept. Si incep sa ma enervez pe nesimtitii care cred ca daca ajung la film sau teatru sau spectacol cu intarziere sunt mai specilai. Sau sa ii ia Aghiutza daca inteleg de ce. De ce sa ajungi dupa ce incepe filmu si sa ii deranjezi pe altii? Care e scopul? Hai unul…a intarziat saracu’. Dar fratioare…JUMA DE SALA A AJUNS DUPA ORA DE INCEPERE !!! Macar am ras. Ca a venit unul care mergea cu mainile in laterala de parca nu erau ale lui. Avea omu muschi pe el si nu mai putea sa le tina apropiate de corp…a intrat cu ochelarii de SOARE la ochi, si lantul scos pe afara, parul erect din cauza gelului si un zambet tamp din cauza intelectului. Din cauza lipsei intelectului. Am inceput sa rad pentru ca arata ca un James Bond local. Ia imaginati-va : „Legatura. Vasilica Legatura!”. Blonda de langa el insa se pare ca ii stia partile valoroase (si foarte bine ascunse thank you God). Si acum ii dau dreptate aluia care a descoperit pleonasmul format dintr-un singur cuvant: PROASTA.
Bre… filmul minunat. Va recomand cu caldura experienta. Am plecat cu stomacul in gat, parte din cauza efectelor speciale parte din cauza parfumului minunatei moliste din fata mea. Nu o voi tavali prea rau in cuvinte, o sa consider doar ca i s-a spart sticluta cu parfum si nu a vrut sa il iroseasca asa ca l-a pus pe tot pe ea. Filmul – o povestioara de duminica avand in ea un iz de Jules Verne. Pe alocuri tras de par. Dar efectul 3D compenseaza.