Ho nu dați cu paru’!
Citeam deunăzi că Kovesi asta mică a făcut niște ghidușii în teza de doctorat. Prin ghidușii înțelegem românisme. Pentru că orice acțiune de acest gen poartă deja amprenta românului. Și nici măcar nu e de mirare, că suntem pregătiți de mici de părinți cu laude din astea „ia uite ce hoț e ăsta mic!”
M-am tot uitat, am tot citit. Din toate articolele reiese că e rudă cu V.V. Ponta și Gabriel Oprea. Dar analizând ce spun gurile rele, pare că sărmana fata chiar a muncit! Adică prietene, să stai să modifici cuvinte in frază fără să alterezi sensul și înțelesul acestia – bă băiete! Dacă mă întrebați pe mine mai bine o scria cap coadă că era mai ușor. Aveam în liceu un prof care ne punea să ne facem copiuțe înainte de teză. După care ni le confisca pe toate! Asta înainte de lucrare evident. Partea mișto era că atunci când te chinuiai să scrii căcaturile alea minuscule îți rămânea oarece in devlă!
Acum dacă mă uit la ce zic ăstia că a făcut Kovesi, cred că știe mai mult din teza ei de doctorat decât ceilalți plagiatori. Și asta e de admirat!
Închid ochii și ….
…mi-o și imaginez într-o căsuță simplă, în odaia de la stradă la o măsuță strâmbă cu trei picioare. Aplecată asupra tezei de doctorat, târziu în noapte la lumina lămpii cu gaz. Din când în când pune vârful creionului chimic pe limbă pentru a îi înzdrăveni lucrătura. Asiduu modifică buchiile, rearanjându-le în fraze noi cu același sens. Undeva departe în noapte se aude un lătrat de câine. E târziu și Laura tot lucrează.
Dar eu nu cred că a plagiat. Nu Laura Kovesi. Mă uit așa la alura ei, la căutătură si glas, la mersul de sirenă bătută la cur cu parâma de un marinar zelos. Băi eu cred că Laura Kovesi nu e ea! Laura Kovesi este Gabriel Oprea! Și nu am aprofundat cercetarea dar am mari suspiciuni că Oprea este Ponta! Iar ăsta din urmă aproape sigur e fratele Codruței.
Din perspectiva asta ea nu a plagiat nimic! Și nu m-aș mira să văd decizia judecătorilor copiată din blogul meu….
baaai, pe bune de nu era asa, iti faceai copiute si te chinuiai sa scrii mic si sa sintetizezi ideea iar la examen renuntai la a le folosi ca aveai fotografia lor mentala in cap si nu mai era nevoie 🙂 bine, nu mereu faceam copiute ca intervenea lenea si binecunoscutul ,,las’ca ma descurc eu cumva” :))
o tempora o mores 🙂
Amice, ești idiot!
Mulțumesc! Asta e un comentariu sincer!
Sa știi ca nu îmi e frica sa recunosc ca am fantezii erotice cu Codruța.
Mult noroc cu asta
Niciodata nu mi-am facut copiute,eram prea lenes.Adica sa stai sa citesti o data materia,apoi sa o iei a doua oara la puricat,sa vezi ce esential sa treci pe hartiute,pentru mine era prea de tot.Citeam o data si gata,ce ramanea,ramanea.
Eu mă mai jucam