Pupatul de moaște ca mod de viață

Postat pe 18 oct., 2016 in Datu' pe goarna | 0 comentarii

moasteSuntem un popor evlavios?

E nebunie mare acum cu inundația de moaște din ultimele zile. Cozi ca la tacâmuri sau la zahăr în timpul lui Ceaușescu. Scopul este să ajungi în fața raclei și să îți lipești boticul de ceva lemn sau sticlă. În speranța că o să ți se întâmple ceva nemaipomenit de bun. 

Care este mecanismul? Dacă te rogi acasă singurel în fața unei icoane contrafăcute este foarte posibil ca Bărbosul să nu te bage în seamă prea iute. Sau deloc. Așa că mai bine accesezi alte căi de comunicare mai directe. Eu cred că există o ierarhie și în asta. Sau un sistem de punctaj. Ceva de genul:

Descriere Puncte
rugat acasă 0
rugat la biserica 1
rugat la biserica când e aglomerat și te bați pentru un loc in față 1
înconjurat biserica de trei ori în genunchi 2
dat bani la ninja când vine cu botezu’ 3
descheiat nasture la prohab când trece popa pe stradă 0.5
spus sărumuna părinte 0.5
cumpărat lumânări din biserică 1
adus lumânări de acasă -10
mers duminica la biserică 2
pupat icoane 5
pupat moaște 10

 

Funcție de câte puncte ai acumulat, ești mai eligibil la viața de apoi. Un fel de pokemoni știi? Le bifezi pe toate și primești ceva. Citeam într-un articol zilele trecute că un tânăr credincios a stat la coadă și a paralizat. Buei! Stai așa că ceva nu se pupă! Dacă ăla a pățit asta stând la coadă să pupe moaștele înseamnă că era unul ca mine, dar camuflat. Și l-a văzut f’un sfânt și l-a ars.

Mi-i și imaginez pe sfinți cum stau ei pe norișori, se uită la coada de la moaște și analizeaza:

 

– Băi Petre! Ăla în treling Puna, ce e cu el?

– L-am mai văzut eu. E în regulă, trece. A fost și a lins și niște icoane pe la Patriarhie, e ok băiatu’! Însă ăla cu inele cu capete de mort nu cred că e de aici. Ia arde-i o pareză scurtă să vedem ce spune! Dacă începe să se roage îl scăpăm de pareză, dar dacă începe să își bage picioarele și să înjure îl facem și idiot!

De aia nu mă duc la cozi din astea că nu ma pot camufla cum trebuie.

Cred ca pupatul de moaște la noi a devenit un stil de viață. Că e mai ușor să ceri la altul ceva decât sa pui mâna dreacului să îți faci singur! Lasă că mergem la beserică, pupăm niște oase și să vezi cum avem bani să plătim creditul! O să avem și de mâncare și lemne pentru la iarnă! Oricum eu cred ca treaba asta cu pupatul de moaște nu mai ține mult. Că la ce mâncăm noi, nu mai putrezim nici unul. Dacă acum BOR face recensământul moaștelor ca să știm unde mergem să pupăm, și dacă nu băgăm bani în spitale, în curând o să schimbe un pic abordarea. Vor face o hartă a pupătorilor de moaște și vor duce direct oasele la ăia pentru că oricum vor fi mai puțini.

 

Poza e de AICI

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.