Bansko

Eu sunt din Mangalia. Ca un om de mare, crescut pe barci cu undita in mana, mi s-a parut firesc sa imi planific concediul intr-o statiune de ski. S-a format o gasca maricica din colegii de munca. Cu ceva vreme inainte am achizitionat statii radio. Ca sa putem vorbi pe drum intre masini, si mai ales pe partii. Ca sunt multe si mari si sa putem sa ne adunam, sau sa comunicam starea de bucurie sau nefericire -dupa caz. Bagajele mi le-am terminat cu o saptamana inainte. Eu imi pusesem in gand sa ma dau cu placa. Logica a fost simpla: schiurile se misca independent, ceea ce inseamna ca un picior o poate lua hais si unul cea. Asa pe placa stau amandoua in fata ta, le vezi, stii pe ce planeta esti.

Si m-am gandit ca ar trebui sa iau niste lectii de ski. De fapt de placa. Asa ca am deschis youtube si am studiat cu interes pret de 10 min cum imi explica unul in ce fel se leaga placa, cum te ridici, cum incepi alunecarea. Eram pregatit!

Ora 6 a.m. plecarea. Intalnire in benzinarie, statii pornite, purcedem. Drumul a fost super haios. Au zburat mistouri in eter iar timpul a trecut ca gandul. La vreo 60km de Bansko a iesit un soare mandru, strazile erau uscate. Eram nedumerit total pentru ca nu vedeam nici munti, si nici nu ningea. Bai deci unde mergem noi de fapt? Am ajuns in statiune pe la 15.00, hotelul foarte dragut, dar tot nu vedeam muntii. Receptia hotelului are semineu in care ard lemne toata ziua. Foarte dragut. Am inteles ca nu sunt gaze in statiune si ca toata lumea se incalzeste cu lemne. Chiar si restaurantele au seminee. Foarte pitoresc.

Am iesit in oras sa mancam o ciorba. Parte veche a orasului este de o frumusete rara. Stradute pavate cu pietre serpuiau intre case construite prin 1800. Fara masini in partea aceasta a orasului. Un lucru iesit din comun a fost ca pe aproape toate portile erau niste foi a4 cu poze ale unor oameni care se uschisera din lumea asta. Acum nu stiu daca onorau amintirea lor sau se dadeau mari cu cati barbati au ingropat sotiile ca poze cu femei nu prea am vazut. Oricum daca motivul este al doilea…era una care le facuse pe toate de departe ca avea 4 poze insirate pe gard. Nu m-as mira sa vina din familia Borgianscaia.

A doua zi urma sa ne miscam ca niste naluci pe zapada asa ca am luat skipass de cu seara. Ca nu aveam timp de pierdut. Ah am uitat sa mentionez, toti din grup schiaza de ani buni.
A fost o zi frumoasa