Am decis anul acesta pe ultima suta de metri sa merg si eu la Varna. Sarmul meu nemarginit (ptiu ptiu) m-a ajutat sa gasesc o camera chiar in hotelul in care se tinea si prima milonga. Trebuie sa recunosc ca am fost incantat. Era atat de mare incat a trebuit sa aprind toate luminile doar ca sa vad daca nu mai e cineva prin capatul celalalt. M-am prezentat la milonga, am dansat regulamentar. M-am intalnit cu doua fete romanesti pe care o sa le denumesc in cele ce urmeaza muzele mele productive. Sau L si L. Au fost extraordinar de amabile sa se ofere ca a doua zi sa vina sa ma ia cu masina pentru a merge la urmatoarea milonga, care avea loc in parc.
Da…asta era adresa…in parc. Asta e un minus al organizarii acestui festival. Zis si facut. Cand au aparut la exact ora stabilita (vorbim de doua fete da?) mi-am zis ca e un semn rau. Dar nu l-am bagat in seama.
Plecam in oras, parcam, si ne indreptam spre unul din acele locuri in care poti sa te indestulezi. Dupa doua ore, niste mancare mediocra si multe povesti, fesele amortite ne-au adus aminte ca noi vroiam sa merem la milonga. Dupa cateva incercari nereusite gasim parcul care nu era foarte departe. Insa era foarte mare. Si nici un semn cu sau despre tango. Vremea era frumoasa si compania placuta asa ca am luat-o usor la pas sperand sa dam peste altii ca noi.
Amu…vremea aia frumoasa nu a mai durat asa mult. A inceput sa ploua. Incet. Ne-am adapostit sub un copac, impreuna cu o femeie cu niste copii si un catel de pripas. Rimelul intins pe fetele celor doua L mi-au intarit observatia mea. Ploua puternic. In cateva minute eram cam uzi. Da’ nu rau. Adica eu mai avea niste locuri uscate pe mine. Ce credeti? Orice om sanatos ar fi lasat balta totul si ar fi plecat. Dar nu noi! Noi am decis sa mergem in continuare in parc. Unde a inceput sa ploua mai tare. Am cedat la un moment dat si am iesit din parc. Ei bine daca pana atunci credeam ca ploua…nu. Abia atunci a inceput. In 3 minute ochii mei mirati se uitau la doua tricouri ude. A fost dragut pana la un moment dat cand am realizat ca si al meu e ud…
Am decis sa renuntam la tango si am plecat spre masina. Ei …aici vroiam sa ajung. Unde dracu e masina? In imensa mea inteligenta nu am pus si eu un pic pe harta cand m-am dat jos. Da-i pe strazi in ploaie torentiala cu apa la glezne. Evident ca nu am gasit-o asa ca ne-a oprit in fata unui hotel de curve sa ne tragem rasuflarea si sa regandim planul de atac. Acolo a inceput grindina. Marfaaaaa!!! Dupa ce a trecut grindina si a inceput sa ploua molcom cu torente am zis sa dau pe afara de cavalerism. Mi-am predat telefonul, portofelul si ce mai aveam eu prin buzunare, am luat cheile de la masina si am plecat ca Winettou sa infrunt natura. Breeee…..Pai cand am ajuns pe strada principala apa era la genunchi si curgea in torente. Aveam chilotii uzi si in poza de la buletin. La un moment chiar m-am gandit daca nu e mai usor sa ma las asa usor in apa si sa o iau inot.
Evident masina nu a fost gasita. Mi-a luat ceva vreme insa localizarea hotelului unde parasisem fetele. Cu putin bulan le-am gasit. Am inceput sa cautam din nou pentru ca deja ploia statuse. Nu pentru mult timp. Imaginati-va acest tablou :noi pe strazi ca niste caini batuti de soarta, cu capetele in jos, ploaia curgea in necontenit, eu primul urmat de cele doua L. La acest moment exact aud in urma mea: VAAAAI CE ROCHIE FRUMOASAA!!!!
Ala a fost momentul in care creierul meu a refuzat sa mai functioneze. M-am intors brusc si imaginea era apocaliptica. Ploaie torentiala, cerul vinetiu prin care transpareau timid niste raze solare ca in tablourile cu Isus, suvoaie pe strazi, si in mijloc o femeie care statea dreapta in fata tututor vicisitudinilor admirand o rochie in vitrina!!!
Eu cred ca asta este unul din motivele pentru care le iubim atat de mult si le si uram in egala masura.
Din tot maratonul, dupa amiaza aceasta a fost cea mai frumoasa si a meritat toti banii. Si da voi accepta si alte invitatii ale celor doua L. Numai ca o sa imi iau foaie de cort, tarnacop si galetusa cu nisip la mine. Asa…sa fie..
Pana la urma am gasit masina dar mai conteaza?
tango