JARISTEA POPESTI LEORDENI

Astazi am hotarat cu trei colegi sa luam masa de pranz in „oras”. Cum lucram „la tara” – in oras inseamna Popesti-Leordeni. Unul dintre noi a propus sa mancam mici ca cica stie el undeva unde se mananca bine. Hop tzop in masina toate patru cururile si hai la potol.
Dupa ce am bananait un pic pe strazile din ORAS, am nimerit. O strada laturalnica. Un chiosc, care la inceput a fost destinat vanzarilor de tigari si croasante, acum extins cu niste cornier, lemne si cauciuc. Noi astia trei de nu mai fuseseram ne-am oprit un pic afara sa reflectam.
Aveam doua variante ca sa putem intra neobservati: sa ne rupem un pic hainele sau sa imi suflec manecile sa mi se vada tatuajele.

Am intrat fara sa apelam la nici una. Cum sa va explic…O zona de maxim 10 metri patrati, cu niste mese soioase, cu muste lipite, scaune de plastic, o caldura mai mare decat langa focul Gheenei. Un gratar mare intretinea atmosfera cu fum. Aveau insa un ventilator cu apa ceea ce mi s-a parut luxul luxului. Ospatari in adidasi, cu niste sorturi ce nu cunosteau notiunea de apa, o chelnerita grasa si indiferenta.
Baietii de la gratar insa aveau manusi de plastic in maini. De anul trecut.
Desi era Restaurant ne-am asezat la coada sa comandam. A venit chelnerita care ne-a zis scurt si taios
– Stati jos! Vine colegu sa va ia comanda!
Ne-am executat ca niste copii de generala cand tipa profesoara la ei.

A venit nea.
– Ce vreti?
– 12 mici si cartofi prajiti.
– Va fac doua portii mari si mustarul si paine sunt (si aici a facut un gest cu degetul la obraz din care nu am inteles nimic..)
Cat ni se pregatea comanda ne-am uitat prin locanta. Daca vroiai sa faci un business mai nelalocul lui acolo era locul! Toata fauna cu muschi si tatuaje proaste si limbaj agramat era acolo. Toti interlopii pamantului.
Chelnerita ne aduce farfuriile goale (a se citi patratele din acelea de carton pe care se servesc micii…)
O urmaresc in continuare, vad ca are pe masa un maldar de cartoane (farfurii) si din greseala scapa juma de teanc pe jos. Le ia imediat, le loveste scurt de bulanul gros si le pune PESTE CELELALTE! Evident in mintea ei lovitura scurta de un picior gras indepartase absolut toti microbii de pe ele.
Fuck me!!!

Vin micii. Mancam in liniste. Ridic mana sa mai cer niste mustar. Chelnerita ma vede si se intoarce cu spatele. Am insistat insa de data aceasta cu vorbe. Noi aveam un portelan din acela de carton pe masa cu ce mai ramasese din mustarul din prima tura. Vine naroada cu un alt carton cu mustar pe el si il tranteste cam de la 10cm inaltime peste celalalt! Fleosc!
Am izbucnit in ras dar asa pe infundate ca nu vroiam sa luam bataie.
Intre timp trece un caine printre mese….
Am cerut nota si ospatarul a stat langa masa noastra 15 min pana a terminat de luat alte comenzi inainte sa ne mai bage in seama. Din nou a facut gestul cu mana la obraz cand a adus vorba de paine si mustar. Nu a inteles nimeni ce inseamna. Maine mergem din nou.

Am avut o idee sa scot cardul si sa incerc sa platesc si sa cer si factura….
Daca scriu asta este evident ca nu am pus-o in practica.

Jaristea Popesti Leordeni

Jaristea Popesti Leordeni

Jaristea Popesti Leordeni

Jaristea Popesti Leordeni

Jaristea Popesti Leordeni