Cu totii stim ce este un costum de ploaie. Este un articol de imbracaminte, ce se pune peste imbracaminte sa nu te uzi cand ploua. Bun. Am si eu! Si nh asa cum ati fi crezut -acasa- ci la mine. Fiind eu calare ca aproape in fiecare zi, si vazand ce minunat se picura afara, pe la orele optsprezece decid sa imi pun capota. Ma imbrac elegant, cu toate rigorile. Va zic indata ce inseamna asta. Inseamna sa iti inchei bine pantalonii de exemplu. Eram prin Austria, o plozie rce de septembrie, eu pe motor cu costumul neincheiat bine. In pozitia pe care o am pe motor, costumul face un pliu in dreptul minutarului. Si in pliul ala s-a adunat apa. Rece. Care pliul a cedat brusc la un moment dat, facand loc apei vesele si clipocitoare catr organele mele reproducatoare. Ooooo ce veselie! Apa rece la zece grade afara direct pe instrumentele de Paste!
Acum intelegeti de ce m-am echipat riguros. Ca sa nu mai simt fiorul acela pe sira spinarii, fior care vine odata cu osanale aduse idiotului care m-a imbracat. Eram incheiat bine si am plecat. Ah am uitat sa va povestes ca atrebuit sa ocolesc o pata de ulei care a crscut sub motorul meu. Cu ajutorul umorului negru al unui bun prieten. A turnat el niste ulei bunica sub motor….asa…sa vada ce o sa fac. M-am facut negru si am sunat la Harley sa vina iscusitul sa rpare. Nu a fost nevoie ca s-a marturisit.
Plec. Minunat. Afara ploua cu galeata iar eu in costum eram uscat precum bebele din reclamele cu pampers. Zambet larg pe muian. Excelent. Pana la Podul Grand. Acolo se facuse asa ca un lac de acumulare ca in Bucursti nu fac fata canalizarile. Am ajuns in plina rgata. Un matiz ridicase vela mica, iar un citroen se chinuia de zor sa ridice trinca si gabierul. Era si un comentator care zicea ca matizulmi-a luat vantul citroenului si ca de aia o sa razbeasca peste intinderea de ape. Numa ca eu nu aveam vele. Si am intrat in apa aia maaaaare cu haimanaua. Ca ea mi-a zis : hai stapane ca om razbi si peste asta. Numa ca la jumatatea lacului, a trebuit sa pun picioarele jos. Ma rog…in apa. Cam asa pana la genunchi. A navalit ne,ernica in cizmele mele cu o pofta de uscat ce nu ati vazut. Ciorapii mei s-au pisat pe ei de frica instant, iar cizmele au lasat apa sa intre. Da nu sa si iasa. Ce mirfoleala a inceput pana acasa, ce sentiment de lilieci in cizme, ce fericire!
Cand am intrat in casa m-am dus la baie sa le golesc. Acu pun de o cafea ca imi ajunge apa aia sigur.