TURCIA

Am ajuns in Turcia, Istanbul pentru o relaxare de doua zile. Planuiam sa vizitez Istanbulul ziua, sa mai descopar un pic din misterele acestui oras plin de istorie, si serile sa le adaug niste savoare de tango.
Zis si facut.
Rezervat hotel in centrul vechi al Istanbulului, Divas Hotel. Sa nu mergeti niciodata.
E foarte aproape de toate moscheele lor si tehnic in centrul cartierului Sultanahmet, unde sunt mai toate obiectivele importante de vizitat.

Mare gasca la aeroport negociem un microbuz care sa xne duca si sa ne aduca de la aeroport, incarcam bagajele si dusi am fost. Primul am fost debarcat eu ca asa era mersul. Pe niste stradute inclinate la peste 30 grade, microbuzul asta se straduia sa urce. O ingramadeala de stradute pe care si cu bicicleta le-ai fi parcurs cu grija, au facut sa ma indoiesc de capacitatile mele de a sofa. Mergea nebunul asta de sofer cu ceva viteza trecand la nu mai mult de un centimetru de oglinzile masinilor parcate.

Intru in hotel si merg sa vad camera. Era cu doua paturi si eu vroiam unul singur sa imi incapa toate eventualele cadane doritoare. A doua camera era la etajul trei, la care ajungeai urcand o scara ingusta si intunecoasa care parca mergea in cer asa de lunga era. Asa ca am ales cea de a treia camera. La demisol. Nu avea decat un minidulap inauntru si para ca ar fi fost locuita de bunicuta scufitei rosii cu nu mult timp inainte. Plec vizitez cinform programului, ma intorc ma schimb si ma uschesc la milonga. Ma intorc si cum deja negociasem cu Ene de pe drum, adorm de indata ce pielea-mi matasoasa atinge cearceafurile de satin. Asta se intampla la 4 dimineata. La 7 am sarit din pat odata cu strigatele angajatilor hotelului: beizadeaa, caldaraam, baaacsiiss, ozlorum, ghidiorusun, niliorun si alte cuvinte din astea. Turcii astia si cand isi spun cuvinte frumoase par ca mai ai un pic si se incaiera. Asa suna limba asta a lor. Camera aia in care dormeam cred ca avea peretii de carton ca jur ca am auzit cand a trecut o muiere pe hol si scotocind prin geanta a scapat pe jos un libresse. A facut „plici” pe podea. Si apoi din nou, ghelburdaaa, siktir, tamam, tipate.

Am zis ca nu vreau sa bag in seama asa ceva si am iesit sa vizitez cu gand sa ma culc omeneste la pranz. Nu s-a putut. Din aceleasi motive. Am fost la rceptie si i-am rugat sa imi dea alta camera. Strange bagajele..hai in alta. Asta e la ultimul etaj si vad Bosforul de la geam. E o minunatie. Am aterizat in pat ca numai dupa cinci minute sa sar. Au inceput sa cante muezinii de ziceai ca sunt la usa precum colindatorii nostri iarna. Acum trei minute am vrut sa fac dus da nu e apa calda…..
Imi e frica de noaptea care va urma….
Daca nu ma mai intorc luni inseamna ca ceva rau s-a intamplat cu astia de la hotel