Inainte sa va povestesc ce a fost acolo, trebuie sa va spun de haine. Practic poti dansa tango si in pantaloni scurti si slapi, insa e mai bine daca ai niste textile care sa arate elegant. La milonga toate fetele se imbraca frumos, se aranjeaza, rochite, tocuri, accesorii etc. Cand vezi asa ceva nu prea iti vine sa mergi imbracat in treling si adidasi Puna. E la fel de nepotrivit ca un sudor in costum Armani. Pantalonii de tango pentru barbati sunt mai largi asa…si cea mai importanta caracteristica a lor este ca nu ii gasesti. Cand am inceput sa ma preocup de mersul la milonga am dat o raita prin magazine. Ce crezi frate? Numa pantaloni pana peste tot. Din aia care sa iti arate gamba ta minunata de barbat si care scot in evidenta pantofii cu botu’ intors. M-am plans peste tot de nenorocirea abatuta asupra-mi, si intamplarea a facut sa ma plang cu sarg la cineva care chiar face haine. Le face adica naste ideile si apoi le pune in practica, ma rog…in tesatura. Insa nu facea haine decat pentru dame.
Ce sa mai lungesc vorba, mi-a promis ca imi face pantaloni de tango cu toate ca nu mai facuse niciodata pantaloni pentru barbati. I-am dat o pereche de blugi, mi-a mai luat magiciana si niste masuri ( mi le-a adus inapoi dupa aia) si dusa a fost. Cand ne-am revazut mi-a pus in brate cea mai frumoasa pereche de pantaloni de tango din cel mai frumos material (mi-a zis ea cum il cheama da’ trebuie ca am uitat daca nu mai imi aduc aminte). Cert este ca atunci cand i-am imbracat si am pus si o camasa pe mine primul meu gand a fost „sa mor daca stiam ca arat asa de bine!”. Plangea Clooney in pumni cand a vazut pantalonii aia. Mi-a luat juma de ora sa il impac si nu a terminat cu bocitu’ decat dupa ce i-am dat nr de telefon al creatoarei. Ma baieti haina face pe om daca e facuta de un om! Asadar acum am prima mea pereche de pantaloni de tango, facuti la comanda – marca Genica Gherghita. Genica iti multumesc!
Buuuun! Pe sistemul – „giaca di piele am, nitzica bataie stiu, hai pi litoral” – aveam camasa Guess si pantaloni Genica Gherghita, ceva pasi de tango stiam, m-am dus in tabara de tango. Sunt multe de povestit din tabara dar articolul asta se intinde deja pe juma de km asa ca o sa il impart in doua. Prima seara a fost seara participantilor. Asta inseamna ca te anuntai din timp si puteai sa dansezi o piesa. Ringul, aplauzele sau dezaprobarile iti reveneau in totalitate. Invatand tango la Lucian si Monica, nu aveam cum sa nu preiau ceva din „nebunia” lui Lucian si iata-ma la 8 luni de tango ca am de dansat in fata a peste 100 de oameni. Io ca io ca nu sunt pe craca mea, dar imaginati-va curajul Manuelei care a acceptat sa imi infrumuseteze dansul. Manuela danseaza de multi ani si este o figura cunoscuta in comunitatea aceasta. Ne-am pregatit asiduu pentru eveniment asta inseamnand ca am hotarat ca nu vom avea coregrafie si ca o sa dansam pur si simplu.
Fara coregrafie mie mi se pare mai usor. Ca faci acolo ce iti trece prin cap, si nu iti faci griji ca ai uitat un pas sau doi. In plus asa cum a zis si Andrei Baican am avut doua mari avantaje – Manuela Panaite si ringul gol. Asa ca am dansat, am ras, ne-am distrat, iar ce am desenat eu pe podea, a infrumusetat Manuela. Multumesc Manuela pentru sprijin, indemnuri si incurajari.
Aplauzele de vineri iti apartin in totalitate.