EXPOMIL

Mare expozitie la Romexpo a fost in acest weekend. EXPOMIL ca in titlu acestui articol. Mie personal imi suna a expozitie de lapte…dar a fost de fapt cu tehnica militara. Intrarea ieftina ca sa intre tot poporul 5 lei. Frumos acolo. Am vizionat intai niste masini de lupta, apoi niste vitrine pline cu cartuse. Grave rau cartusele alea, aveau asa la 25cm lungime. Nush ce draci de mitraliera tragea cu ele da ma gandeam ca daca iti da una la trei coaste unde-i e greu voinicului te apuca un reumatism de toata jena. Pistoale, PM, haine, bocanci.
Apoi am trecut pe langa standurile SRI. Bah cate sunt! Instant m-am gandit la cati oameni tinem noi in spate din taxe. Zeci de metri de stand cu o tona de estrogen tanar rezemat plictisit intr-un cot.

SRI – poveste reala: un bun prieten de al meu le-a inscriptionat niste tricouri si niste sepci pentru petrecerea de 20 de ani a SRI. Bineinteles ca institutia in cauza a venit cu textul de inscriptionat. Amuzanti baietii…
„DE 20 DE ANI VA ASCULTAM PROBLEMELE!” Haios nu?

M-am enervat ingrozitor cand am vazut in parcare doua elicoptere. Cum de ce? Pilotii pentru mine sunt o rasa aparte sunt ceva mai presus de noi oamenii de rand. Bah astia nu erau…Parcasera pe 10 locuri ca orice taran normal care are ceva de aratat in urbea asta a noastra….Apoi am stat de vorba cu scafandrii. M-am uitat si la un filmulet cu ei ce rula pe un mare LCD.

Apoi surpriza serii am vazut CAINII! Era un caine maro intr-o masina special echipata cu o cusca in spate. Cu ham pe care scria mare POLITIA. Statea cuminte in cusca alaturi de o mingiuca rosie. Sigur nu era romaneasca pentru ca mingea rosie facuta in Romania ar fi fost patrata si albastra. A venit stapanul lui (militar desigur) si a deschis cusca nu inainte sa ii spuna pe un ton bland „ia si jucaria tata ” Ei bine de aici au inceput sa mi se faca ochii mari si sa mi se inmoaie genunchii.

Stapanul acestui caine avea o privire calda si un ton si mai cald cand vorbea cu cainele care facea parte din familie din ce ne-a povestit. Merge peste tot cu el inclusiv in vacante. Rezultatul? Cainele acela (ciobanesc belgian un fel de caine lup mai subtire) nu baga pe nimeni in seama in afara de el. Se uita numai in ochii lui!!! Ne povestea un alt militar toate aceste lucruri care erau evidente dar ne-a ajutat sa le vedem mai repede. Il punea pe caine sa astepte. Se aseza narodu si intepenea acolo! Stapanu pleca si ascundea mingea. In acest timp altii doi oameni se asezau in fata cainelui care isi muta capul sa nu il scape din ochi pe stapan. Era absolut incredibil. Un spectacol cum greu poti zugravi in cuvinte. In momentul in care venea stapanul inapoi fara minge, cainele era cu ochii in ochii lui. Nu misca. Tremura tot de nerabdare dar nu misca. A fost de ajuns o clipire mai brusca din ochi a stapanului ca acest caine sa o zbugheasca din pusca in cautarea mingii.

Ni s-a explicat ca nu e nevoie de comenzi vocale. Comenzile le dadea DIN PRIVIRI! Cand am stat de vorba cu stapanul am realizat ce conexiune este intre ei doi. Atata caldura in glas nu am putut sa vad vreodata. Iar cainele….cred ca si-ar fi dat viata sa isi apere stapanul. Cel putin asa parea ca spune cu toata fiinta. Acest caine are legitimatie de servici, solda, grad si iese la pensie. Este specialist in cautarea de droguri.
Mebat este numele lui si bine ca nu era in slujba activa cand am venit eu acum un an din Olanda. ::)):)

M-a impresionat atat de mult incat am uitat sa ii fac poze….