Aseara a fost „milonga de despartire” in Popa Nan 82. Lume multa, aleasa, tanguero din Bucuresti, din tara si din afara. Au fost si o gramajoara de greci (gramada inseamna mai mult de 30 iar ei nu au fost…asa ca…gramajoara). Cu toate ca era multa lume nu a fost asa inghesuiala pe ring ca vineri seara. Vineri a fost crima si pedeapsa mai ales pentru un incepator ca mine. Dupa ce dansam o tanda eram rupt de efortul de a imi feri partenera de ceilalti dansatori. Da ma radeti na…pentru mine e un efort ca inca sunt la inceput. Au existat si niste domni mult mai experimentati ca mine care din greseala (sper) au dat peste mine desi eram bine mersi in fata lor si puteau sa ma vada. Dar am trecut cu vederea ca deh…se intampla si la case mai mari, acum nu o sa fiu eu carcotasul nu? Trecand peste aceste lucruri marunte a fost frumos si vineri chiar daca era inghesuiala mai mare ca in burta unei femei insarcinata cu sextupleti.
Aseara insa a fost mai fain ca era mai liber ringul si astia ca mine se simt mai bine cand au spatiu. Desi acum daca stau bine si ma gandesc ar fi mai bine cand e inghesuiala…ca daca ma dezechilibrez pot sa ma rezem de o alta pereche care e mai aproape. Asa ca in autobuz. Hai ca nu asta vroiam sa va povestesc. La tango argentinian se obisnuieste (dar nu des) sa marchezi niste accente mai puternice prin calcat mai puternic pe un pas sau cum naiba sa va explic sa lipai asa cu talpa pe podea. Un fel de trantit piciorul in podea mai puternic. Dupa mintea mea daca faci treaba asta cu moderatie chiar poate sa dea bine. Am vazut maestri care iti fac un gol in stomac atunci cand executa treaba asta. Noh bun.
Aseara am avut pret de cateva piese in urma mea pe ringul de dans un domn, nush cum il cheama sau de unde e dar nici nu conteaza, care facea aceasta „figura”. Frumos ce sa zic. Numa ca o facea la fiecare doi pasi maxim. Intai a fost ca o impresie vaga dar dupa ce partenera mea m-a facut atent….mi s-a facut pielea de gaina. Ca in prima faza am asociat sunetul acela cu un morosan nervos rau care incaltat in cizmele lui lasate de la tata sau, ma fugareste cu cutitu in dinti strigand „te tau ma baiatule!” Am facut eu ce am facut si m-am intors sa vad sursa sperieturii mele. Era doar un tanguero. M-am intors pe sensul de dans si am proiectat asupra sunetului ce venea din spate, imaginea unui pluton de cavaleristi ramasi fara cai din cauza crizei, marsaluind la 2 noaptea in Bucuresti. Sa mor daca nu se potrivea la fix. Nu prea am reusit sa pozitionez plutonul in mijlocul milongii dar inca lucrez la asta….
Amu sa nu intelegeti gresit….si eu sunt natang rau, ca nu dansez de mult, de fapt nici macar nu cred ca am inceput sa dansez, ma dezechilibrez, nu imi tin axa de multe ori, nu stiu asa multe figuri ca altii si poate ca nici nu sunt asa de inspirat. Asa ca din pozitia asta imi permit sa rad de ceva atat de amuzant la urma urmei. Am facut o mare burta de ras pe seama acestui fel de a marca bucuria dansului.
Pe loc repaus.