O sa va relatez ultima mea patanie de la o balta din jurul Bucurestiului. Nu dau nume ca sunt discret miajpicioarele in balta lor de la Popesti Leordeni.
Balta frumoasa ce sa spun. Cateva chiosculete pe malul apei, niste pontoane si un mare caine ciobanesc cu care era musai sa te imprietenesti. Nenea ala de mi-a facut o prezentare a baltii gen: „da mosule e peste”, nu prezenta nici o farama de incredere. Mi-ar fi fost teama sa ii dau si buna ziua de teama ca nu o mai primesc inapoi.
Intind sculele tacticos (pe dracu tacticos…le-am amenajat in cea mai mare viteza posibila ca sa nu pierd vremea dar e mai misto sa spun ca eram calm). Si ma pun pe asteptat. Si da-i si asteapta. Si mai schimba momeala.
In tot acest timp, la o distanta de 10-20 m pe balta sareau pestii de ziceai ca au piper pe coada sau sub. Ma da stii cum?? La maxim 10 min vedea un animal de 5-10 kg facand pe rechinul alb prin balta aia nenorocita.
Se vede treaba (mi-am spus) ca astia sunt de la departamentul de marketing si astea ce fac ei acum sunt un fel de newsletter-e ca sa intelegem noi boii baltii ca peste este in balta.
Ei da! Este ! Da’ e acoperit de apa! Si aproape sigur cand vine weekendul, proprietarii baltilor hranesc pestii ca sa nu mai traga sau fac ei niste siretlicuri.
Dupa doua ore de privit giumbuslucurile panaramilor alora de pesti de la marketing am inceput sa folosesc descantece gen: ‘va-n gura de nenorociti ca sunteti la ora de baie, mars la carligele alea cu rame animale nespalate, sari-v-ar solzii de 2 m in sus, cristelnita si anafura cui v-a invatat sa va dati tumba in aer, de ce mama dracu nu stati sub apa sa va faceti treaba pentru care am platit etc
Am crezut ca ajuta. Dar ori pestii aia nu vorbeau romana ori nu erau obisnuiti cu limbaj de mahala. Desigur mai exista varianta sa ii fi durut in cur de ce ziceam eu acolo, dar eu nu o iau in seama…
Apoi am inceput sa ma uit in jur dupa tribune. Cum ce tribune? Pai daca nu prindeam peste si delfinii aia sareau si faceau triplu axel si dublu tulutz cu cadere de maturica japoneza, am crezut ca sunt la delfinariu!
Ma asteptam din moment in moment sa apara o foca si doi pinguini. Au aparut doua rate in schimb, care m-au bunghit cand aruncam eu de zor cu mamaliga in apa ca sa momesc inotatoarele alea de mai mult zburau.
Si mi-au halit nenorocitele mamaliga. Le-am usuit da nu a functionat. Au plecat si au venit din nou. Apoi au iesit pe mal si a trebuit sa le fugaresc de langa bagaje ca erau cu botul in cutia de scule si urmatoarea tinta era sacosa cu sendvisuri. Au plecat cam nervoase asa si parca l-am auzit pe nenorocitul ala de mascul spunand ceva care se termina in „…matii” da nu sunt foarte sigur.
Am hranit ratele, am aplaudat la scena deschisa crapo-delfinii aia am strans sculele si am plecat.
Ma duc in delta unde sper ca mai e peste cu bun simt care stie care e rolul lui si care al pescarului.
Si vorba unui coleg…daca sunt cuminti le pun si ac….
=)) =)) =))
Am ras cu lacrimi!