Cine dracu nu stie vorba? Rufele murdare nu se spala in public. Da daca sunt curate? Merge? Si cine naiba spala rufele daca sunt curate? Asta imi aduce aminte de un dibaci care se intreba de ce spalam prosoapele? Dupa dush se presupune ca suntem curati nu? Ne stergem cu prosoape curate nu? Pai si atunci de ce le spalam dupa aia?
Ma rog, nu asta vroiam sa va povestesc.
Vin aseara de la intreprindere si ma apuc de casnice. Cum stateam eu apucat de frigider suna la usa. Adica nu, nu suna ca nu am sonerie. Suna la usa – toc toc toc. Ma ..la mine cine vine da un telefon inainte asa ca eram convins ca nu e nimeni dintre cunoscuti. Ei bine nu era. Era vecina. Pe palier, in apartamentul de langa al meu, locuiesc f’o 3 cupluri. Cred ca sunt studenti si fac un share cinstit la chirie ca ala e un apartament cu 3 camere. Deschid usa asadar si ma uit la o bruneta de 1 metru si un stilou, creata si cu fata schimonosita intr-un ranjet care prevestea ceva nasol. Era ranjet din ala „uite ce draguta sunt nu-i asa ca ma ajuti?” Evident ca ne mai intalnisem pe scara blocului, nu eram tocmai straini. Iar pe prietenul ei l-am ajutat sa isi curete filtrul de aer odata.
– Buna! Ma ajuti te rog? Mi s-a stricat masina de spalat si trebuie neaparat sa spal niste rufe ca tre sa plec in vacanta si nu mi se usuca….
– …………………..!!!!!
– Doar sa mi le spal ca le intind la mine…
– ……………!!!!!!!!
Moment in care probabil ca imi citeai mirarea pe sprancenele care erau deja lipite de crestetul capului.
A mai pus o data ranjetul ala pe fata si aia a fost.
– Adu-le…..
Vine in 5 minute cu un mare lighean de plastic, indesat cu multe textile si cu o punga de dero in mana. Ii arat utilajul se apuca baga rufele pune dero.
Eu inca ma uitam ca boul in teava la cat este de dezinvolta si cum intreprinde ea treburile alea de parca faceam asta cel putin o data pe saptamana. Eu tot cred ca a fost un pariu cu gascha ei sa vada daca mor de inima sau nu. Imaginati-va asa: eu in hol uitandu-ma la ea actionand. Ea in fata masinii de ametit rufele pune mana pe marginea de jos a tricoului CU CARE ERA IMBRACATA si il scoate. Repede, natural si fara regrete. Si il arunca in masina de spalat laolalta cu celelalte imbracaciuni.
In acel moment eu ma uitam dupa telefon. Nu ma nu sa sun la politie. Bah da sunteti dusi…SA FAC POZE!!!
N-am apucat….
Bataie la usa….Ma duc…Mircea…cel pe care l-am ajutat cu filtrul de aer si posesorul temporar de drept al farmecelor duduitei ce statea in pantaloni scurti si papuci la mine in casa….
Tot ce am putut sa ingaim a fost:
Bah…n-ai sa crezi da’ spalam rufe…..
ba, la unele posturi ar trebui sa pui si tu un warning: A SE CITI DUPA PROGRAM! ma fac de kkt in plm cand ma buseste rasul ampulea asa in birou…
:):):) bine Dane asa o sa fac :):)
Imi aminteste de un banc mai vechi, replica amantului prins gol, ascuns in dulap: „ce? n-ai mai vazut o molie?”
Deci nu se poate!!! =)) =))
Faptul ca ai mai apucat sa scrii postul imi spune ca nu ai mainile in ghips si dupa coerenta nici capul spart!! =)) =)) =))
Asa este Manole. Sunt ok…:):):
Bineinteles ca numai tie ti se putea intampla asa ceva…le atragi ca un magnet :))))
Mai Ovidiu, recunoaste si tu ca rufele au fost numai un pretext, te-ai prins, nu ?
Io stiu ca sunt un tip minunat, destept, amuzant si mai insira tu cateva, dar tanti are prieten si sta usa in usa cu mine….:)