Ati observat ca in fiecare an romanul o duce greu si nu are bani si e vai steluta lui? Si eu. Cu toate acestea daca vrei acum sa te duci intr-un supermarket sa iti iei ceva o sa stai la coada sa intri. Dupa ce cu chiu cu vai reusesti sa te strecori inauntru nu gasesti cos. Iti spui ca nu ai nevoie de cos pentru o paine si niste faina si malai asa ca pornesti zambind la drum catre raionul cu pricina. Ajung langa raft si aud in spatele meu un tropot infernal de parca o mie de cai galopau catre mine. Mai mult sau mai putin adevarat. Era o multime de oameni care alergau cu niste esarfe rosii la gat. Cand s-au apropiat am observat ca erau limbile. In mai putin de trei minute au devastat raionul de zahar unde era megapromotie si au plecat in grup ca termitele catre un alt raion, lasandu-ma in spate daramat, sprijinindu-ma de rafturi cu tricoul scos din pantaloni fesul si manusile imprastiate pe jos si cu o privire exoftalmica.
Cand am ajuns la coada de la casa mi s-a facut rau. Ziceai ca te lasa sa pleci cu ele gratis asa de multa lume era. M-am uitat in lung si in lat dar peste tot era la fel. Toate casele cu cozi interminabile. Langa mine o batranica astepta rabdatoare cu un cos de mana in care avea cateva produse ce nu faceau mai mult de 30-40 de lei. Am zis ca e perioada sarbatorilor asa ca i-am inmanat discret contravaloarea produselor dupa care mi le-am abandonat pe ale mele si m-am carat. Victorios spun eu. Apoi m-am gandit la faptul ca ajutasem biata femeie sa isi cumpere putinul ala. Si m-am intrebat de ce nu s-a gandit altcineva de la coada? Pentru ca suntem ingrozitor de ipocriti. Vin sarbatorile si tre sa fim mai buni – asta auzim peste tot in perioada asta. Dar mai exact ce inseamna sa fim mai buni? Ah sa salutam vecinii sau ce? Daca e vorba de dat – pula nu mai vrea nimeni sa fie bun. Si in perioada asta suntem buni ca suntem aproape de Doamne Doamne, insa stai sa vina 1 ianuarie si sa se blocheze strazile cu oameni care vin din Austria de la schi sa vezi ce aproape suntem atunci de dumnezeu. Ca numa dumnezei, anafure, cristelnite si alte chestii bisericesti ne vor zbura din gura in incercarea noastra de a fluidiza traficul.
Si o sa ajungem la munca obositi dupa vacanta si o sa macinam in mintea noastra blesteme si indemnuri de drum catre sefii nostri. Drum care poate fi la dracul sau inapoi la origini depinde de sef, dispozitie si desigur imaginatie.
Asa ca de fapt ce ne aduc noua sarbatorile?
Se aduna familia o sa spuneti, mananci impreuna, te bucuri. Ma da unde dracu a umblat familia asta tot anul? Sau voi? Nu ati avut timp unii de altii? Acuma va dati seama ca nu ati mai trecut pe la morminte si ca nu v-ati mai vizitat parintii?
Suntem o tara de ipocriti. Dixit!
esti obosit, atat
Eu am fost ieri la Cora si era gol ca-n palma. Eu, cosu si o vanzatoare care dadea rapid din gene mocirloase la casa.
Cand dai de pomana (indiferent cat sau cui) nu e bine sa zici. Parerea mea. O faci pentru sufletul tau si atat.
Eu nu consider ca am dat de pomana. Suna urat pentru cel ce primeste. Asta e parerea mea
Adevarat ce spui si trist. Ar trebui sa simtim „spiritul Craciunului” mereu in noi. Si sa ne dam seama ca oamenii au nevoie de oameni, uneori mai mult decat de bani. Un zambet, o vorba buna, o imbratisare. Iti doresc un Craciun frumos si un an in care sa daruiesti si sa primesti ca de Craciun.