jurnal de calatorie
Oh dar nici nu va pot exprima in cuvinte bucuria ce mi-a cuprins sufletul de dimineata cand sa plecam din Arad. Cand am vazut norii aceia mai plumburii decat ar fi pututu iinsusi Bacovia sa ii zugraveasca….mi-am spus – azi o imbulinam. Si asa a fost. Am plecat si la nici 10 min a inceput o ploaie minunata cu bulbuci, cand “bul cand.”
Am uitat sa va povestesc cum un vajnic politian ne-a admonestat ca faceam pipilica in camp. Cica “sa stiti ca exista toatele. Bine man da nici nu am aruncat gunoiu nici nu ne-am cacat! Am ajuns la un moment da prin minunata Ungarie futui. Bah sunt curati. Casele aranjate nu e mizerie pe jos…Dar daca au ceva ungurii astia atunci ala e vantul. Mah baiatule cand am ajuns in campia Panoniei ne-a luat un vant pe sus de am crezut ca chiar Scaraotchi in persoana tragea vanturi acolo de mai mai sa ne scoata de pe sosea. Ne-au vajait urechile inca o zi dupa aia.
Austria. Ne-am cacat pe noi de frig. Mai ales ca am ajuns in zona muntoasa unde scria clar pe un indicator electronic din benzinarie 15 grade. Bah frig. Si ca sa ne testeze de-a binelea a ordonat Doamne Doamne si o portie zdravana de ploaie. Maaaamaaa ce mistooooo. Ce sa va zic. Apa asta a trecut si prin costumele de ploaie. Si se scurge direct pe si anume partile la care suntem noi barbatii sensibili daca ne ziceti voi muierile ca e scurta sau subtire. Exact! La surubelnita ma gandeam! Aveti idee cum e sa fie 5 grade (Alpii Dolomitii pizdii masii) si sa ploua si tu sa o arzi cu 100 si sa iti intre apa si anume direct? Ti se lateste un zambet pe fatau….gand te gandesti ce cretin esti ca te supui singurel la asemenea suplicii. Hai ma ca am glumit. Fraza asta a fost ca sa ii dau sperante maicii mele ca imi vand mobra.
N-o vand!
Mai pe seara pun poze
las ca in suflet e cald!