MARTISOR

Ma duc ieri sa achizitionez neshte buruieni cu ocazia evenimentului de martisor care tre sa cheltui bani ca sa se simta neshte fete bine.
Ca orice mascul preocupat mai mult de tehnica si motoare, cu toate ca am avut ierbar cand eram mic, nu ma prea pricep la flori. Pe scurt mi-au ramas in cap lacramioarele si trandafirii. Cam astea sunt erbaceele pe care le recunosc si stiu sa le denumesc instant. Restul….sunt niste plante cu design frumos si din cand in cand niste mirosuri placute.

Ma duc la florares. Ca era barbat. Bunghesc eu pe taraba niste trebi galbene lungi cat o zi de post. Bah da era o coada acolo de numa numa. O gramada de femei. Erau urate. Cred ca isi cumparau singure flori ca nu avea cine. Oricum erau si f’o doo exemplare notabile fata de care ego-ul meu ar fi avut de suferit daca nu ma pricepeam la ales florile. Asa ca ma indrept cu pasi siguri spre caldarile pline cu cadavre de flori si cu un gest ferm ii spun lu ala :

– Da’ si mie 3 din astea!
Bah al dracu nesimtit nu a zis si el „ah vreti trei….”cacat cu muci” sau cum se chemau florile alea! Ca asa tineam si eu minte dracu ce am cumparat. Le iau cu gesturi degajate, toata fiinta mea emana cunostinte profunde despre betele alea cumparate, istoria lor si imperecherile succesive prin care ajunsesera la acea forma.
Dau sa plec cand una din uratele alea zice:
– Vai ce frumoase mluslmslsmam ati luat!

Fiti-ar prunele din gura! Ori avea un defect de vorbire ori se emotionase cand imi vazuse ochii minunati si fizicul de atlet grec! Cert e ca nu am inteles nimic din ce a balmajit ea acolo.

Ce e misto e ca se pare ca am ales bine. Florile alea erau de dat. Ca eu cred ca astia vand acolo si flori pe care le iei ca sa nu mai jigneasca retina oamenilor de pe strada. Le iei si nu le dai. Dar astea….erau de dat.
M-am descurcat bine. Imi place 1 martie.