De ceva vreme ma dau pe net in cautare de bloguri. Nici macar nu stiu ce caut. Sau de ce. Ca am o gramada de carti interesante in care sa imi pot pierde pasii mintii. Dar ma rog…Acuma cred ca toata lumea are blog. Pe unii ii suspectez ca au si cate doua. Unu in care isi dau numele pentru notorietate si unul in care scriu de fapt ce gandesc. Unele sunt chiar interesante. Altele sunt fade, scrieri fara continut consistent in care se parafrazeaza la greu ca sa vada lumea ce culti suntem noi. Si ce de cuvinte minunate cunoastem.
Ce m-a uimit este ca, poate din intamplare, am dat peste o gramada de bloguri intretinute de oameni singuri, tristi si neintelesi. Si acuma intrebare: oare asa multa lume e trista, si genial neinteleasa? De unde au aparut toate geniile astea care scriu ca sunt dezordonati, cheltuie mult, nu fac curat in casa si nici nu gatesc dar sunt minunati pe dinauntru? Am avut impresia la un moment dat ca nimeresc numa pe bloguri eminesciene. Sunt un geniu neinteles, trist(a) mereu si caut fericirea. Nu ma intrebati in ce consta ea ca nu stiu. De aia o caut.
Toata lectura asta mi-a creat un disconfort si un val de manie. Exact aceeasi respingere daca vrei pe care o am fata de o femeie care se stramba in fel si chip daca cineva din anturaj are un limbaj mai colorat, dar cand ajunge la coltul strazii si-o indeasa cu doua maini.
Este de fapt o reactie alergica la oameni necinstiti. La oameni cu doua sau trei fetze.
Sper din tot sufletul sa ma insel si acesti oameni sa fie asa cum spun eu. Adica sa se dea de genii neintelese, parasite de iubite/iubiti si condamnati la nefericire pana cand vor ajunge pe vesnicele plaiuri ale vanatorii. Pentru ca daca nu e asa….inseamna ca astia chiar asa sunt, nu mint si atunci avem o problema.
Ca natie. Ca sunt multi. Si daca sunt multi asa inseamna ca au ajuns asa dintr-o cauza.
Acum ai aflat?? Ehe, cati neluati in evidenta suntem!!! :)))))))))))))))
Manole: sincer m-a busit rasu
„Te rog sa nu mai incerci sa salvezi oameni distrusi. Unora chiar le place sa fie asa, le place sa primeasca consolarile celorlalti, intr-un cuvant, adora sa fie victime. Devine, cu timpul, starea lor naturala. Eu m-am cam plictisit de astfel de oameni. Sunt oameni slabi. Sunt oameni care te fac sa te simti vinovat pentru tristetea lor. Te fac sa te simti nasol pentru ca tu esti bine. Te fac sa vrei sa ii salvezi, sa le arati ce frumoasa poate fi viata, sa le arati stelele si sa le spui povesti frumoase Si ei tot tristi raman. Nu fac nici un efort. Pentru ca le place sa fie victime!” Asta imi scria sora mea, Maca.Ai grija, se ia!
Asta a fost si interesul meu! 😛
Acum serios, crezi ca esti altfel? Crezi ca cel care are o viata plina, are nevoie de net? Are timp de net? Nup. Hai mai, ca iti dai seama ca e valabil si pentru minesi ca daca eu recunosc ca e ceva adevarat in asta…asumat si responsabil, o poti face si tu!
Societatea ne-a impins la asta si noi am ajutat-o din plin!!!
Deci, puiul ala unde e? Ei, lasa ca acum ai cu ce sa faci mujdei! Asa, am auzit pe la colturi! 🙂
timp este pentru net. mai mult de 5 minute nu iti ia…
Cata amabilitate! Sau o fi experienta relevanta din practica aplicata??? :))))
Manole sa mor daca inteleg
dar vai, iti trimit eu un blog (din piata noastra, BTW) de geniu neinteles ; e in top la capitolul asta, indraznesc sa cred ca inegalabil in categoria asta…
Camitica: te rog uimeste-ma
ti-am dat pe FB ; daca ai vreun contraexemplu competitiv , bring it on ; ne mai distram si noi pe la birou si ne simtem bine , vorba aia…
Chestia cu blogurile astea eminesciene cum le spui tu e ca sunt create de niste persoane sa le spunem….lirice, care isi gasesc un refugiu in a scrie tot felul de baliverne semi-romantice doar asa ca sa arate ca ei sunt sensibili. Si de fapt nu spun nimic concret! Problema e ca ei nu sunt de multe ori chiar asa- ma refer aici la romanticii aia care scriu cate-n luna si in stele dar nu au pus mana pe o femeie/barbat cum trebuie in viata lor..sunt oameni care vorbesc-cum s-ar spune- din filme si care nu prea au tangente cu realitatea. Dar mai sunt si aia care chiar asa sunt: boemi pana la d-zeu si inapoi, de un romantism bolnavicios si cu o dorinta de victimizare teribila in ei. Pe mine unii ma amuza, altii ma lasa rece ar altii ma fac sa ma minunez de cata imbecilitate exista pe lumea asta. Problema si totodata avantajul net-ului este ca poti sa fii cine vrei tu. Acuma nu stiu ce e mai rau: sa iti creezi o alta imagine pe net sau imaginea care o arati pe net sa fe in intregime conforma cu realitatea?…
Matzisor: eu am ales a doua cale si mi se pare cea mai cinstita. macar stie omu cu ce nebun are de a face