CASA DE JAD

Am o prietenă care mi-a făcut capul calendar la un moment dat că să mă duc să îmi fac masaj în nuș ce casa din marțipan, jad, alabastru bla bla. Ce mi-a rămas mie în cap de la prima discuție e că e cu multe pietre, oricum nu mai știam de care, și ca e foooarrte mișto. Mă rog.
M-am dus. Mă așteptam să apară niște maseuze din alea cu curu obraznic și țâțele în vant, cu fețele acoperite de văluri misterioase și să fie așa o muzică mișto în surdină. Era. Muzica. Era faină. Fetele nu existau pentru că nu îți face nimeni practic masaj acolo.

Da mă nu e nimeni. În casa aia nu sunt oameni care performează masaje. E un pat automat care îți face masaj. Are niște role din jad masiv înăuntru, mai are și niște alte treburi care emit infraroșii infraalbastre și îți fac treburi bune prin organism. Intru acolo cum vă zic. Interior cald și frumos, lumea vorbește cu volumul dat la minim, nimeni nu se grăbește, ziceai că am intrat în altă lume. Hai să vedem cum e cu masaju’.

Mi-a arătat

cum să mă așez pe patul acela și a pus mâna pe o telecomandă. a apăsat ea niște butoane cam cum fac eu ca să mut pe descopery cianăl și mi-a zis că să mă relaxez. Aillleeeuuuuu…
Frate au început rolele alea să intre în funcțiune. Întâi mi s-au înfipt două în mijlocul spatelui de m-am arcuit mai abitir ca o fecioară în primul ei act sexual. La cât stau eu la birou e limpede că am un spate afectat de poziția cretină zilnică. La primul contact cu patul ăla am zis – să vezi cum mă îndreaptă muicăăăă….După asta au început să se plimbe rolele pe spate.

Au un program, nu se plimbă așa aiurea. Partea frumoasă este că de fapt greutatea corpului tău îți face masajul. Tehnic. Mai erau niște role și pe la picioare, care îți iau la scărmănat de la gleznă până la pulpâ toți porii. Trecuseră deja f’o 5 minute când am început să simt niște călduri.Am zis că să vezi că pățesc vreo rușine cu erecții pe acolo. Am avut noroc, nu era asta. Se încălzeau treburile alea sub mine!!!

Acum imaginați-vă senzația, niște role îmi descrețeau mușchii spatelui și o caldură se răspândea în tot corpul. Era ca și cum aș fi stat in cadă, cu spume pe mine, cu un pahar de Jack în mână, cu lumânări prin baie si bețișoare parfumate. Și o super muiere mi-ar fi masat spatele și picioarele fiind recunoscatoare că îi dau voie să facă asta. Era atât de reală senzația că am și încercat să beau din paharul ăla…

După 40 de min,

nu înțelegeam ce caut eu acolo, în casa mea,  în București, în capul meu și mai ales de ce. Eram animat de niște dorințe de trecut la budism pe care cu greu le-am stăpânit. Toata pacea din lume după care plâng proastele alea la Miss Univers pogorâse asupră-mi și îmi eliminase răutatea.

După masajul ăla am fost Duracell f’o trei zile. Am dormit bine, am visat frumos, am fost amabil cu toată lumea (bine…asta l-a șocat pe cerșetorul țigan căruia i-am urat o zi frumoasă și plină de împliniri)

Eu mi-aș cumpăra un pat din ăla că nu costa mult f’o 3000 de euro parcă. Nu e problemă de bani la mine. Nu prea mai am loc să îl pun, aici e problema….Poate lângă pian…pe scările din baie….