Mai terminați cu smiorcăielile
Un căcat care e valabil pentru ambele sexe. Unde te uiți se termină o relație de lungă durată și de cele mai multe ori unul dintre ei e distrus. Își plânge amarul de sare ia de pe el/ea. Vai nu o să mai pot trăi fără ea/el. O să poți de n-o să crezi!
De fiecare dată când renunțăm, voit sau nu la cineva, ai niște etape de parcurs. Primul lucru care îți vine în minte e că nu poți să trăiești fără persoana aia. Și mamă ce distrus ești, a căzut ceriul pe tine și dintr-o dată ești cea mai nefericită persoană de pe planetă. Căcat! Nu ești! Ești doar o altă victimă a incompatibilității. Deci nu te mai da mare că nu ai cu ce.
Nu se termină lumea !!
Nu cu bunoaca ce te-a lăsat pentru că nu îi aduceai flori. Și nici cu boul cu pătrățele care a ales să stea cu una mai bătrână dar cu bani. Și dacă a plecat e doar vina ta! Nu prostea! Nu pentru că nu ai făcut compromisuri! Ci din contră! Pentru că atunci când ai ales ai fost subiectiv/ă! Și pentru că avea curu’ bombat ai trecut peste faptul că nu știe căzni cât de cât limba română.
Pe urmă îți vin dracii. Că oricum era o proastă nu? Nu te aprecia la justa valoare! Apoi te îmbeți (valabil la masculi) și îi dai sms la 2 noaptea când aia probabil că este apreciată la nivel tegumentar de altu’. Sau pur și simplu își sărbatorește libertatea cu două prietene la fel de single ca și ea, care îi vor spune că se poate masturba și fără să fie în relație cu tine. Apoi te apuci de băut mai abitir, nu mai ieși în oraș, și fir-ai al dreacu’ tot acest căcat cade pe umerii prietenilor știi? Că ăia tre să te ridice de acolo!
Încet începi să accepți că ea face șpagatu’ cu altu, sau că el o trage pe alta de păr și că tre’ să o iei de la cap. Mare căcat! Am trecut pe acolo ca orice prost din lumea asta.
Și am învățat să fac din căcat rouă.
- am ieșit la întâlniri. O să ai parte de multe belele din asta dar măcar te distrezi. E ca la Dineu cu proști doar că tre să povestești după aia.
- am strâns legătura cu prietenii. Când ești într-o relație tinzi să îi neglijezi
- am învățat că nu trebuie să mai fac compromisuri. Poate că o să las capacul de la wc jos dar o să dureze și nu o să fie ceva constant. Și poate că o să iau și flori dar nu o lua ca pe o promisiune.
- am învățat ca nu trebuie să o/il scoți de tot din viața ta. Mă rog, poate o perioadă poți să îi dai reject, până înțelegi că poți să primești zâmbete sincere și din alte părți. Și dacă te cuplezi, sigur trebuie să ascunzi bine filmele porno cu exa. Dă bine la palmares da nu dă bine la ego-ul năroadei care încearcă să te repare
- am învățat că niște glezne subțiri atașate la o gură care nu prea are multe de spus nu sunt un mare beneficiu. Decât dacă le iei în leasing.
- am învățat că de râsul meu este nevoie și în alte părți.
Observi ceva? Am învățat.
Asta se întâmplă atunci! Și cel mai important lucru pe care l-am învățat este ăsta:
Vorbește! Nu mai lăsa prostu de lângă tine să presupună! Spune-i tot ce ai de zis atunci! Și dacă nu ai ce vorbi cu el/ea – fugi dreacu’ de acolo!!!! Pentru că știi când pierzi cu adevărat pe cineva? Atunci când nu mai poți să îi spui ce ai pe suflet! Recte când a crăpat dându-și obștescul sfârșit și ușchindu-se de pe lumea asta. Când îl ții de mână și el/ea e cu adevărat rece la tot ce zici. Cănd lumânarile din jur nu sunt pentru atmosfera de sex. Înțelegi?
Abia atunci poți și ai voie să plângi! Pănă atunci fă din căcat roua!
Imaginea e de aici
Numai cei fără Dumnezeu se simt de câcat cînd o relație trupească, bazată pe satisfacerea nevoilor biologice și a pretențiilor proprii, se sfârșește. Numai relațiile bazate pe jertfă, unul pt.celălalt, rezistentă. Aceste relații sunt bazate pe iubire. Fiindcă noi trebuie să iubim omul ,nu trupul.