Istanbul

Postat pe 14 nov., 2016 in Datu' pe goarna | 2 comentarii

IstanbulIstanbul fosta capitală a turciei dar cel mai important centru comercial.

Știe toată lumea povestea fostului Constantinopole nu mai e nevoie să bat câmpii cu grație. O să încep cu ce nu vă este evident. Femeile. Poporul ăsta are doar două feluri de femei. Unele frumoase de îți taie respirația și altele bune la suflet. Pentru cele din prima categorie îți vine să îți negi religia numa să te bage musulmanca puțin în seamă sau în ce poate.  În timp ce când întâlnești o …femeie..din cea de a doua categorie începi sș cauți un cabinet oftalmologic crezând că ai probleme mari de vedere. Barbații sunt de un singur fel din punctul meu de vedere. Mirositori. Urât.

A intrat un taica Iusuf în metrou și s-a făcut liniște în sistemul meu olfactiv. Valiza se zbătea și trăgea spre ușă, în timp ce sternocleidomastoidienii încercau disperați să îmi întoarcă fățăul la spate ca să fie cât mai departe de sursa miasmei. În perioada Ramadamului e post de la răsărit până la apus (fără apă fără papa) iar când se lasă întunericul se pornește o petrecere neică de numa numa. Baclava, halva, saraili, kebab, siskebab, shaorma, acadele, serbet, smochine samd. Da’ nici măcar un strop de beutură cu alcool. Asta la noi nu ar fi prea minunat noi fiind învățați cu țucalul de la prima împărtășanie deh…

Partea mișto la religia asta e că la ei la biserica nu inchide.

Nu e ca la noi cu program. Te apucă ruga la 10 seara? Yok problem! Mergi la moschee și dai cu capu’ de podele până amețești. La 1 noaptea erau unii pe acolo care făceau genuflexiuni. Restaurantele sunt de mare amploare. Unele sunt niște barăci cu scăunele de grădiniță înghesuite câte 8 pe metru pătrat iar altele mai de Alah ajută așa….Or avea și ei Benihana da’ eu nu sunt așa școlit cu mâncarea așa că nu m-am uitat după asemenea localuri de perdițiune.

 Orașul minunat. Nu au Videni care să le schimbe bordurile la Bosfor odată pe an, iar Prigoană ar avea de învățat o gramadă de la turci despre cum se strânge gunoiul și de câte ori pe zi. Mâncarea incredibilă. Are două calități mari și late: varietate de înțepenești câte 15 min până să te hotărăști din câte feluri îți iei să crapi în tine, și un gust atât de bun încat ai mari probleme cu papilele gustative ce te iau cu siktir că nu le-ai tratat până atunci cu așa ceva. Toți sunt enervanți de binevoitori da numa’ până îți iau paraua. Dar chiar și asa e mai bine ca în unele țări unde te rogi de ei și stai la cozi ca să plătești taxe.
 
Totul FOARTE curat începând cu ceștile de cafea pe care le spălau după care le FIERBEAU, până la străzile măturate aproape de tocire – da’ oamenii miros a transpirație. Femei de o frumusețe rară pe care o ascund sub yasmak. Cafele cum rar poți gusta, servite pe o masuță de 30cm pătrați cu mușama pe ea. Moscheea albastră intrare moca – Sfânta Sofia intrare 6 euro. Un porumb fier 0.5 euro – dar să faci poza celui care îl fierbe te costă 2.5 euro. Orașul contradicțiilor l-aș numi. Merită să mergi da nu să rămâi. Mai ales că mai sare lumea în sus pe acolo. Și nu de fericire.
 
Dar femeile din prima categorie….
 
Iyi geceler.

 

2 comentarii

  1. cria 23 septembrie 2008

    uitandu-ma la fotografiile astea de la urma, nu pot sa spun decat: WOW!

    in rest, sunt intrutotul de acord cu tine 🙂

    Reply
  2. Doncea Cristina 14 noiembrie 2016

    Iyi şanslar.

    Reply

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.