Pentru mine a venit iarna. Sunt de la malul marii, asa ca eu ma hranesc cu soare. A plecat bulangiu’- s-a terminat distractia pentru mine. Incepe sa imi fie frig numai cat ma uit pe geam. Haimanaua asteapta sa pun furtunul pe ea si apoi husa, si sa inceapa sa hiberneze.
De dimineata mi-am luat geaca de iarna pe mine. Ca saptamana trecuta am tot incercat eu sa fortez nota cu textile de primavara-toamna, dar dupa primii 10 metri de la iesirea din bloc mi se parea ca mi-au ramas mici.
Frig neica!
Dimineata in tramvai, ma bulucesc laolalta cu lumea ca de obicei. Se schimba lumea care merge cu 41. Pana nu de mult, vedeam precupete, sau vanzatoare care mergeau spre Crangasi. Cam asa le judecam eu la o prima vedere. Acum vad din ce in ce mai des oameni in costum. La cravata. Aranjati, spilcuiti, cu genti frumoase de birou. Iar locul precupetelor a fost ocupat de doamne si domnisoare pe tocuri, cu deux-piece mulat pe cur, cu statut clar de contra pasilor mari, par coafat la prima ora sau aranjat in coafuri fanteziste. Ceasuri de marca sau copii foarte bine facute. Ce mai…lume buna!
Ce mi-a omorat azi dimineata o gasca intreaga de neuroni? Se urca odata cu puhoiul o demoazela din cele de mai sus. Aranjata foc, machiaj nici prea prea nici foarte foarte. Hainele cu gust alese, nu scumpe dar se vedea ca a stat pe putin 14 ore in oglinda ca sa le asorteze. O cizma pe care eu personal nu o suport, dar dadea bine cu intregul. Cizma muschetar, cu gatlejul rasfrant peste genunche.
Asa cum o vedeai de la 2 metri ziceai ca e bine. Sau acceptabil sa spunem. Am avut insa nenorocul sa se inghesuie langa mine.
In perioada rece eu cam am nasul infundat. Credeti-ma ….am inceput sa miros instantaneu. Intai am crezut ca e asa de la moda fata, incat a dat o gramada de bani pe parfumul cu miros de transpiratia lui Prince! Pe urma m-am prins ca e natur. Cand a miscat un pic mana cu care se tinea de bara, brusc mie si celor de langa mine au inceput sa ne lacrimeze ochii.
Ce miasme! Ce deliciu! Mirosea un pic mai rau decat armata rusa descaltata dupa un mars de 50 de km in desert. Un pic….Sarmanul parfum se tinea cu ghearele de gatul ei incercand din rasputeri sa isi faca treaba, si sa acopere mirosul fetid. Am impuns-o la un moment dat, asa ca din greseala sa vad daca nu cumva e moarta. Nu era. Nu imi explic in cazul asta. Cum dracu sa vii de acasa la 7.30 dimineata cu transpiratia calari?? Cum naiba sa te aranjezi, cu machiaje, hainute etc dar sa nu faci dus? Ce dracu spera aia?
Nu era casatorita, nu m-am mirat. Pai chiar daca ar fi fraierit pe unu sa o duca la altar, murea popa inainte sa ii declare. Si oricum ar fi trebuit sa modifice discursul un pic:
– Pana cand moartea sau mirosul de transpiratie va va desparti!
Am trecut pe langa niste tomberoane ca sa mai imi treaca un pic din durerea de cap….