Ar fi trebuit sa iau o piatra in gura.
Nu am mai mers niciodata pe station la un meci de fotbal. Cativa dintre colegi s-au mobilizat si uite-asa am ajuns si eu in peluza. Dupa ore ieri, astia au plecat inainte ca eu am mai avut niste treburi. Asa ca ei au fost la o bere si niste mici (am inteles ca asa se obisnuieste, eu am ratat startul). Stadionul din Chiajna. Juca Steaua cu cineva. Dupa indicatii am nimerit cumva. Bah da mare e Chiajna asta! Am avut impresia la un moment dat ca astia mi-au dat niste indicatii la misto, si ca m-au trimis pe drumul spre mare. Mergeam de ceva vreme cautand cimitirul.
Acolo trebuia sa parchez,
pentru ca evident pe langa stadion nu mai erau locuri. Am parcat la cimitir si am luat-o inspre biserica. Intocmai ca in indicatii: „bah e ca la inmormantare doar ca invers! te duci la cimitir si apoi la biserica!”. Am ajuns la biserica, m-am intalnit cu preacuviosii, impartit bilete, trecut pe langa maybachu’ lu nea Gigi si intram. La peluza. In spatele portii adverse.
Stadionul cochetel asa. Ma rog, la ce experienta am eu la stadioane….Dar iarba era verde (am aflat ulterior ca e artificiala), jucatorii curati, iar mingea de o culoare nedefinita dar daca o priveai prea mult iti iesea un ulcior. Ce sa spun, mi-a placut. Pe langa colegii mei am invitat o prietena. Saraca ea credea ca vin si fete….
stadion Chiajna
Ce credeti? Cum ne-am asezat, demoazela zice ca vrea la toaleta!
Tipic…Am iesit cu ea, am dus-o la o toaleta din aia ecologica. Intra fatuca si incepe toaleta aia sa se zbata ca un urs prins in latz. Si fumeia chiraia din launtrul latrinei „ovidiutz nu mai zgaltai haznauaaa!” Bai radeam de imi dadusera lacrimile, pentru ca acea toaleta se hatzana incontinuu iar aia chiraia inauntru. Ii spun ca nu fac eu nimic, dar pas de ma crede!
Dupa ce iese ii explic cum miscarea ondulatorie nu era indusa de catre moi, se convinge, si apoi imi dau seama! Ea chiar ma vedea in stare sa legan cutia pana cadea ea cu dorsalul in necurateni!! Pe de o parte ma magulea gandul acesta, trebuie sa recunosc!
Intre timp Steaua se descurcase de un gol. Sa il dea. Era unu in tribuna, sarman asa si cam cu putine clase. Tot incerca sa asmuta galeria sa strige niste pancarte dar nu il baga nimeni in seama. Am decis ca e fratele lu Marica pentru ca laitmotivul strigatelor lui era „Mariiicaaa biinneee” sau „Asa Marica!” desi ala de pe teren nici nu atingea mingea atunci.
Am mai vazut niste oameni care cred ca erau cam narozei. Desi aveau cele mai bune locuri (tehnic in teren) stateau cu spatele la meci! Trebuie ca au platit o gramada pe bilete! Cum dracu sa stai cu spatele? Uite le-am facut poza – sunt aia in galben.
Nu mi-a placut ca la stadion din Chiajna nu dau reluari. Si nici nu stiu cu cine am tinut. In rest e ok.