Am descoperit de curand acest dans si oamenii din jurul lui. Sau din el. Sau de pe langa. Dansul este minunat.
Doua persoane sa mearga, sa respire si sa traiasca in acelasi timp aceleasi lucruri.
Am scris la un moment dat la un concurs de „definiti tango-ul” ca este „iluzia unei vieti perfecte desenate pe podea”. El propune, ea accepta, el ii da timp ea infrumuseteaza ce a propus el.
Si oamenii care se aduna sa danseze sunt frumosi. Majoritatea. Si aici inca am nelamuriri. De ce nu toti?
Ca doara ceea ce fac ei acolo e ceva frumos, ceva ce ar trebui sa iti deschida sufletul sa te faca mai bun si mai permisiv la greselile altora. Mai ingaduitor. Dar nu este chiar asa.
Am descoperit oameni egoisti, carora nu le pasa decat de ceea ce au ei de realizat. Si am realizat ca intr-adevar tango-ul este iluzia unei vieti perfecte. Pentru ca daca iei dansul ca atare fara oameni este minunat. Daca pui si oamenii acolo sigur se strecoara si niste uscaturi care il uratesc.
Pentru unii a devenit o lupta. Scoala noastra e mai buna decat toate celelalte. La noi inveti tango. La restul e doar amageala. Noi am fost primii deci noi stim tot. Noi suntem cei care au venit imediat dupa primii deci stim si mai mult decat ei. Milongile noastre sunt cele mai frumoase. Noi alegem muzica cea mai buna si avem cei mai buni profi. Cam acestea sunt semnalele transmise in societatea de tanguero. Nici nu va imaginati cati oameni s-au lasat de tango din aceste cauze. Am avut impresia ca cei care stiu dansa au transformat asta intr-o casta in care e greu sa intri daca nu cunosti oamenii potriviti. Daca esti incepator nu te baga mai nimeni in seama si trebuie sa urci dand din coate. Nu spun ca toti sunt asa. Spun doar ca am vazut des asta. Si este ingrijorator. Cu atat mai mult cu cat nimeni nu vorbeste despre asta. Parca e numai lapte si miere peste tot.
Deja vad ca daca se intampla ca studenti de la scoli diferite sa ajunga la aceeasi milonga nu se invita decat intre ei. Ati luat-o razna? Asta va doriti? Asa vedeti voi tango-ul? Milongi puse unele peste altele numai ca sa nu se duca oamenii intr-o parte? Saluturi din varful buzelor intre cei care invata la scoli diferite?
Nu trebuie sa fie asa. Ar trebui ca profesori sa educati studentii. Sa ii invatati nu numai sa danseze. Dar sa se si poarte in aceasta societate. Si daca voi o faceti atat de urat ce va asteptati de la ei? Unde vrei sa duceti asta? Care este viitorul?
Vin profesori din afara la noi. Cat credeti ca o sa le ia pana sa inteleaga ce se intampla aici? Cat credeti ca o sa dureze pana cand o sa ni se duca buhul si cu asta afara?
Tango-ul nu este un business. Incercati sa intelegeti asta. Nu mai lasati mercantilismul sa oprime pasiunea pe care cu totii o aveti. Lasati tango-ul din voi sa respire. Nu intotdeauna e bun close embrace.
Asta daca mai aveti tango in voi.
vreau si eu!
la dans, zic 🙂
P.S. imi place cum l-ai descris. pe tango.
Pai Cria e simplu. Da-mi un telefon
Ai prins foarte bine un fenomen, care sub unele aspecte prezentate aici, poate fi observat si intr-o comunitate mica si nou creata de Tangueros cum e cea din Timisoara.
gata! vorbim maine, acu’ e cam tarziu.
noapte buna, copii!
Anonim – cred ca e peste tot fenomenul acesta….
este peste tot, l-am importat cu bune si cu rele de la el, de acasa, dar nu trebuie sa fie o scuza „pentru ca e peste tot, sa facem la fel si noi”.
vorba ta, oameni buni: „lasati tangoul din voi sa respire.” si as mai adauga cateva versuri care imi plac foarte mult: „Vreau sa joc/Cum niciodata n-am jucat/Sa nu se simta Dumnezeu in mine/Un rob in temnita/incatusat” (L. Blaga, Vreau sa joc”). Hraniti-va cu tot ce are tangoul mai frumos! Nu va lasati antrenati in razboiul orgoliilor dintre scoli! Voi aveti de pierdut!
Buna conditia de la final!!
Tangoul…hmmm