Bansko

Dimineata plecam la partie ca de obicei. Astazi am avut planul urmator: este senin, urc la 2600 impreuna cu gasca, fac poze si apoi ei se dau pe talpicii aia pana jos. Eu ma gandeam ca ma pot folosi de RATB-ul asta zburator al lor. Baninitza unu merge pana la 2200 de acolo schimb ca un un fel de Eroilor stii? Iau Baninita 2 si ajung in cer la 2600. Am ajuns cum am zis sus. Imi inghetasera toate alea dar am avut grija sa imi pun un zambet pe fata cand am urcat in teleski si asa a inghetat. De ce i-o zice teleski dracu stie. Telejurnal, teleenciclopedia, televizor, teleski…nici o legatura. Sus la 2600 foarte frumos.

Am facut pozele si profesionistii s-au dus. Eu m-am indreptat asa alene spre teleski. Cand am vazut ca se uita astia trifazic la mine, am scos statia si m-am prefacut ca vorbesc interesat asa de parca eram de la revizii. Ma uitam pe la rotile alea de sus pe la cablu…am trecut. M-am urcat. Evident ca eram singurul idiot care coboram cu in scaunel….M-au salutat o gramada din celelalte scaune ce urcau…

Ajung jos si imi iau o cafea. Planul era sa imi inchiriez schiuri. Dragilor…m-am tinut de plan. Inchiriat clapari si schiuri. Apoi am urcat pe platoul asta din fata barurilor cu schiurile pe umar. Am pus schiurile in picioare ca un profesionist. Panta pe care m-am dat cred ca avea 4 grade inclinare. Dar m-am dat! Asa mica. Fara sa cad da? Un mic dezechilibru acolo. Tolerabil. In cote da? M-am dus mai sus si am reusit sa fac si niste Cristiane Iolande Mihaele. Super incantat incerc sa ma dau pe o partie mai avansata. Pe baby schi. Numa ca m-am asezat la coada si nu am putut ajunge in fata. Au venit niste copii de manelisti care s-au bagat in fata mea. Peste schiurile mele. Am cedat m-am dat inapoi si am lasat puii de baragladine acolo.

Vine si restul grupului. Cristina se ofera sa ma invete. Merem pe o partie care se cheama PANICA si e cea pe care m-am dat cu snowboardul. E un fel de derdelus dar destul de inclinat. Adica daca nu te pricepi o furi rau. Cu indrumarile Cristinei si cu talentul meu inascut am coborat partia aia de cateva ori fara sa cad. Cu plug. Mie mi-a placut. Pun si niste frane acum. Desigur am o problema cu piciorul stang. Asta al dracu’ face pe inabordabilu’. Eu vreau sa merg in dreapta el nimic. In stanga. Tip la el il fortez si vine. Ma da stii cum vine? Intr-un sictir si cu o scarba cum rar mi-a fost sa vad. Pe sistemul: bine ma vin da-te dracu’ dar uite .,,,,, vin incet si asa pentru distractie ma urc pe celalalt schi. Te oftici? Oricum am dat-o asta stangu nu m-a ascultat asa cum am vrut. Asa ca am decis sa il pedepsesc. Eu acum sunt in camera. El nu. L-am lasat in balcon si tin usa intredeschisa. Sa inghete da-l in handel sa vada cum e sa nu faci ce zice masterul. Pe partie Madalin a fost mai cerebral ca mine ( ca eu deh…entuziast) si a zis ca nu ma ia pe partii. Intai m-am ofticat. Pai ce erau partiile lui? Apoi i-am dat dreptate. M-as fi dat prea elegant si ii faceam de ras…nu face asa ceva…El a dat vina pe loaza asta de stang al meu. „nu vezi ma ca nu te intelegi cu el? Ori ajungi la o intelegere cu el ori il concediezi! Fa ceva!”

Asta nu e interesant. Ca erati siguri ca o sa imi iasa. Doar ma stiti. Dar faza zilei a fost urmatoarea: ma duc la toaleta. Ma preocup eu cu deversarea lichidelor din vezica, timp in care vine unu langa mine sa faca aceeasi operatiune. Isi scoate manusile din maini, si le da drumul sa cada. Manusile raman agatate de acele cordelute pe care le bagi pe maini sa nu le pierzi. Apoi isi indreapta mainile spre organul care avea de gand sa execute operatiunea. Moment in care manusile i se aseaza calin ca niste frunze vestede de toamna in pisoarul care le astepta generos. Noroc ca eram la pipilica pentru ca altminteri cred ca ma pisam pe mine de ras!

Deci am incercat si cu schiurile si mi-a iesit. Si nu mi-am mai paradit nimic.

Din poze se vede ca a fost o zi frumoasa!