BANSKO ZIUA 6

Postat pe 29 Ian, 2015 in Datu' pe goarna | 0 comentarii

Ieri am concluzionat ca performantele mele sunt mult peste asteptari, si ca orice incercare din partea altora de a le depasi ar fi pur si simplu ridicola. Asa ca am hotarat sa facem pauza. De refacere. Asa cum fac toti profesionistii. Ne-am trezit la 8.30 lejer, am coborat la micul dejun cu ochii carpiti de somn. Am introdus alimentele in organism dupa care Madalin spune ca ne vedem in jumatate de ora jos ca sa mergem in oras. Asa ca la 13.00 toata lumea a fost jos. Da domnule atat este o jumatate de ora klingoniana. Evident ca dupa micul dejun toata lumea a plecat in camera sa tranteasca maimuta de catafalc! Noh!

Plecam in oras. Evident ca ne-am intalnit cu nelipsitul bulgar cu poezia lui „mai tarziu…tuica nu plateste, mici…sarmale…” Madalin oricum si-a pus in cap sa ii invete pe toti romaneste. Din „salut Celentano” sau „bai prietene ia vino un pic” nu ii scoate. Cert e ca desi am fost sceptic la aceasta metoda, se pare ca da roade. Nu stiu daca e pentru ca aia chiar inteleg sau sunt manati de dorinte mercantile, dar cert e ca rezultatul este satisfacator. Acum ne doream sa scapam de ala repede asa ca Madalin a aplicat alta metoda pe care v-o recomand: se uita incruntat la el, da din cap ca si cand a inteles si compilat totul, dupa care fata lui spune „voi analiza si iti dau un mail in cel mai scurt timp”. A functionat!

Prima tinta a fost o clatitarie care rivalizeaza cu cea din vama. Au toate felurile de clatie si in plus sunt uriase! Si daca eu zic asta…apai sunt! Fabrica nenea ala clatitele, cu branza, cu sunca, cu stafide, cu banane. Cand s-a apucat sa le faca pe ale mele, ce crezi? Prima a gresit-o frate! Pana atunci toate mergeau ca pe roate, fix acu a rupt clatita! In prima faza m-am enervat. Dupa care mi-am dat seama! Si am inceput sa zambesc si sa ii vorbesc omului. Eu asa am invatat de mic: oricat de sus ai fi trebuie sa fii in stare sa vorbesti cu oricine. Cu soferul, cu femeia de servici si chiar si cu un biet clatitar care ti-a gresit comanda. Abia cand poti face asta poti spune ca esti sus sau ca esti bun etc. Am inceput cum spuneam sa vorbesc cu el. A reusit sa faca si clatita aia. Si acum pentru ca sunteti nedumeriti va explic. Puneti-va in locul omului. Deci esti un clatitar care nu a calatorit mai mult de usa clatitariei, ca acolo are de toate: si toaleta si tv si sotie (am vazut-o eu era la locul ei dupa usa). Si lucrezi de o viata acolo. Si auzi de un super talent pe schiuri si pe placa, si culmea ITI APARE LA GEAM sa iti dea comanda!!!! Pai nu strici bre clatita?? Evident ca i-am dat autograf, evident ca i-am platit clatitele chiar daca a zis ca sunt din partea lui, evident ca am facut o poza cu el.

Am mai bananait pe ulita principala unde am vazut un magazin cu blanuri. E un manechin in vitrina care este in pozitie sezanda. Adica asa ca pe latrina. Cu blana. Manechinul nu latrina. Ma uitam la vitrina aia si ma gandeam ca sunt pe o ulita iarna. Iar manechinul arata fix ca ganditorul de la Hamangia. Care va sa zica eu eram iarna pe ulita iar manechinul iarna pe olita. Eram prins intre doua dimensiuni, clar.M-am smuls cu greu din capcana si am plecat spre casa. Seara am jucat poker si m-am ingrozit la cat de urat miroseau turistii veniti azi. Da erau turci dar nu cred ca are legatura.

Concluzia zilei este ca este mult mai scump sa mergi in oras decat la ski. Si ca ala de la clatite are cel mai porcos afis cu hotdogi pe care l-am vazut eu vreodata. Cumva imi evoca o scena din filmele alea cu Rocco Siffredi cand il roaga partenera „da-mi in ochi, da-mi in ochi”!
Maine merem la patinoar!

A fost o zi frumoasa

Bansko

Bansko

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.