BEOGRAD

M-am cazat intr-un hotel undeva pe Lipscani-ul lor. E o zona pietonala foarte aglomerata si foarte frumoasa. Cat mi-am baut cafeaua la o terasa am tras urmatoarea concluzie: femeile lor sunt toate foste jucatoare de basket si fotomodele. Pentru ca sunt numai caluti pe aici si foarte frumoase. Am vazut numa f’o doua care sa fie mai mici decat mine, in rest toate se uitau la mine din inaltul ceriului. Blonde, slabe, inalte si cu tate mari. What a fuck?!!!

In mijlocul Beogradului (Beo – alb, Grad – oras = Orasul alb) se afla o cladire bombardata cu nustiu ce cacat de plutoniu in timpul razboiului. Si cand au incercat sa o repare, lucratorii s-au radiat pe acolo un pic asa. Drept urmare au lasat-o asa in mijlocul orasului cale de 10 ani ca cica sa se scurga plutoniu ala. Unde naiba sa se scurga nu au stiut sa imi zica.

In fata hotelului in care m-am cazat era un magazin cu pantofi. Vanzatorul era in strada pe un scaun. Dormea. Am plecat in oras si am venit dupa 3 ore. Era in aceeasi pozitie. 4 ore mai tarziu (pe la 11 noaptea era tot acolo). Am crezut ca a murit cand s-a ridicat s-a uitat la ceas si s-a carat acasa. Muncise destul.
In poza de mai jos personajul principa e somnorila nu gagica in pantaloni albi orice ati crede voi.

Am mai vazut si cea mai mare biserica ortodoxa din Europa. De asemenea astia construiesc un pod pe care au venit sa il vada aia de la National Geographic ca e cel mai mare din Europa. Astia au tot mare. Cladirile, podurile, bisericile si femeile. Si ego-ul….
Frumos oras merita venit si stat aici 2-3 zile.