Am plecat am ajuns. Drumul a fost incredibil de frumos. Am trecut granita si m-am odihnit la un bar care avea fix 4 masute si o chelnerita. Evident ca nu vorbea engleza iar eu nu am prins sarbeste in ultimele ore asa ca am vorbit amandoi 10 minute de ne dureau mainile. A inteles pana la urma ca vreau o cafea.
Apoi am luat-o la trap pe malul Dunarii pana cand am ajuns la autostrada.
Ma rog ….asa ii spun ei….
Am intrat pe ea si m-am relaxat nu? Ca asa faci pe autostrada. Eronat….
Am intrat in cea mai mare groapa posibila. Am crezut ca am cazut in craterul Etnei. In cadere mi-am aruncat ochii pe peretii gaurii si as putea sa jur ca am vazut ceva picturi rupestre.
Apoi am luat-o la trap pe malul Dunarii pana cand am ajuns la autostrada.
Ma rog ….asa ii spun ei….
Am intrat pe ea si m-am relaxat nu? Ca asa faci pe autostrada. Eronat….
Am intrat in cea mai mare groapa posibila. Am crezut ca am cazut in craterul Etnei. In cadere mi-am aruncat ochii pe peretii gaurii si as putea sa jur ca am vazut ceva picturi rupestre.
Cand am ajuns pe fundul gropii am vazut o luminita la capat si in acelasi timp prietenul meu imaginar imi spunea „don’t go into the light man!” asa ca am luat-o in sus din nou.
Dupa experienta asta mi-am continuat drumul catre Belgrad constient ca autostrada lor e mult mai de cacat decat a noastra. Si am dat 2 euro sa ma dau pe ea. Da picturile alea au meritat….
Poze pe picassa
