Nu m-am inteles cu tata cand am plecat de la parinti si mi-a indesat impotriva vointei mele niste carnati hand made de el insisi. Plasa cu carnati, cozonac si un borcan cu compot a fost asezata cu grija peste tricouri. Acum tricourile sunt la spalat si geanta afara pe balcon la aerisit. Degeaba am explicat eu ca nu prea mananc acasa, nu a fost loc de intors. A zis ca cica sa ii prajesc cum ajung acasa ca nu se strica.
Zis si facut. Iau carnatul (avea un metru) si il rasucesc cu abilitatea-mi inascuta transformandul in f’o sase carnatoi. Cu mana stanga tin siragul (care am fost tentat la un moment dat sa mi-l pun de gat sa fac niste poze) si cu dreapta apuc cutitul. Incep sa tai din metrul ala. Fac prima taiatura si constat ca undeva gresesc. Indata ce am taiam primul carnat carnea inghesuita in matz a navalit afara cu o veselie greu de descris. Las marele carnat pe bufet, il iau pe nenorocitul ala mic si incerc sa ii bag pe gat ce vomitase mai devreme. Bah….greu! Greu, greu! Nu se lasa nenorocitul deloc. Dupa ce l-am scapat de doua ori pe jos si l-am adunat de sub masa am cedat si l-am lasat asa. M-am inarmat cu ata de macrame si am purces la legatul celorlati carnati mici la capete, in asa fel incat sa nu mai dea pe afara.
Am terminat operatiunea si am fost mandru de idee. Insfac o furculita si purced la gaurirea carnatilor ca sa se prajeasca mai bine. Aici m-am enervat. Bucataria mea chiar daca gatesc e curata. Ma rog…a fost. La prima intepatura de furculita probabil am atins un nerv carnatului ala si l-a durut ca s-a enervat asa de rau si m-a scuipat. Bah da ce jet avea! Pe dulap, bufet, aragaz, pe ochii mei peste tot a aruncat ala zeama! SI TOTI CEILALTI AU FACUT LA FEL! Iti dai seama ca l-au vazut pe asta primul si evident ca au vrut si ei….
Dupa 10 „Gusfraba” m-am apucat sa ii prajesc. Cu un maaaare capac deasupra ca sa nu mai am surprize. Am terminat relativ repede (sper ca sunt si facuti) si ma uit in tigaie. Imi spun ca nu mai am ce face cu acel ulei asa ca trebuie spalata. Ma duc spre baie sa arunc in wc mizeria aia.
Evident ca in fata baii era apa ca abia ce facusem dus inainte. Intre timp scarba de tigaie imi frigea degetele intr-un mare hal. Concomitent cu asta piciorul drept incepe si gliseaza pe apa, timp in care stangul ancorat bine in parchet ii tinea o contra ce se transforma intr-un spagat nedorit de mine la acel moment. Mana stanga a inceput sa gandeasca de capul ei si dupa doua rotiri in aer s-a agatat de intrerupator. De intrerupator ma??? – am tipat eu la ea. Da’ ce are? – mi s-a raspuns. Intrerupatorul in secunda doi a zis „eu ma desprind de perete mai hazliilor” si asa a si facut. Eram deja intr-o pozitie de imponderabilitate pe care ar fi fost invidios si Gagarin. Normal ca nu aveam cum sa raman asa, ca mai aveam si alta treaba asa ca mi-am continuat drumul catre pamantul mama ajutat fiind din rasputeri de acceleratia gravitationala. Moment in care tigaia din mana dreapta a pivotat in jurul axei si a inscris. Tot uleiul este acum unde trebuia sa fie de la inceput. In baie.
In toata baia…..
Foarte tare