CASNICE DIN NOU

De aproape o saptamana zac in casa. Am participat la niscai cursuri si era frig rau in sala si uite asa m-am captusit cu nasul izvor de apa plata. Fara lamaie. Asta mai lipsea sa imi curga pe nas direct limonada pe care am baut-o cu sarg atatea zile. Nu va mai insir lista de medicamente administrate ca nu are nici un sens. Intr-una din zile, sa fi fost ieri, sa fi fost cu o zi in urma nici nu mai conteaza, m-am trezit cu o foame in instalatie de m-am temut ca inca sunt in crestere.

Ptiu, drace – mi-am zis! Asta iti trebuie sa mai cresti un pic si sa fie musai sa iti schimbi garderoba! Inca nu sunt lamurit daca este asa dar stau cu centimetrul pregatit si iau masuri. Cum spuneam ma incerca o foame napraznica si uite cum s-a urnit Greuceanu ca in basmul cu acelasi nume, catre frigider. Bine…acuma sigur ca din cauza bolii nu mai judecam limpede. Pe drum insa m-a lovit! Ce dracu sa caut eu la frigider? In el sunt sigur in permanenta doua articole: frig si ecou. Altceva e la noroc. Mai un ou care sta sa eclozeze, mai niste ciuperci care au dezvoltat ciuperci si asa mai departe. Dar la dracu! Sa incercam!

Sesam adcroite! Inauntru cum va ziceam un mare frig si un unt expirat cam de doua saptamani. M-am gandit ca la cate chimicale are untul acum oricum nu putea sa se strice asa ca l-am smuls din ghetar si l-am adus in bucatarie. In gandul meu erau niste tartine cu unt si miere. Miere am. Pun mana pe punga de paine si constat nu foarte uimit ca e plina de penicilina. Statea mucegaiul pe felii straturi straturi. Nu era Babes pe langa mine ca se apuca sigur sa le arunce in niste pahare Berzelius si sa constate stransa legatura dintre paine si saptamana ce trecuse. Ma duc inapoi in frigider pentru ca eu baiat prevazator imi pun o paine in congelator. Sa fie. Tarrraaaa! Era acolo! De mai bine de un an cred….Dar o scot si vocile imi zic la fel ca si la unt: ce dracu poate sa se strice? O pun in cuptor sa se incalzeasca si dezghete. In timpul acesta pun langa flacara untul. Ca sa se mai inmoaie si el sireacul. Ma duc sa mai citesc niste mailuri nu inainte sa pun pe alt ochi un ibric cu ceai. Uit de toate trei pret de juma de ora. Ma intorc deschid geamul sa iasa fumul, scot painea din cuptor si belesc ochii la ea. Si ea facea acelasi lucru….

S-a desfacut ca o garofita primavara. Curgea coaja aia in toate partile. O iau, ma frig corespunzator si o arunc in cosul de gunoi. Ma ridic la timp sa vad cum untul se scurgea pe aragaz organizat intr-un rauletz molcom. Iau si meduza aia de pachet de unt si o zvarl peste paine, dau si ceaiul la o parte si incep sa rad. Una peste alta cam aveam tartinele. Painea era prajita, si untul intins pe ea. Mai ramanea sa mai trantesc niste miere si erau gata. Iau punga de gunoi sa o duc la ghena. Cu o miscare ferma si precisa rasucesc baierele pungii si o smulg din galeata. Aproximativ 5 secunde mai tarziu tot continutul era pe jos pentru ca painea aia fierbinte negociase cu fundul pungii o iesire. Am curatat.

De tartine nu am avut parte ma duc sa ma spal pe cap incaltea. Numai pe cap… Dau drumul la dus, ma aplec peste cada si dirijez apa peste pletele-mi negre. Stiti voi momentele acelea in care descoperiti brusc ca sunteti destepti dar e prea tarziu? Un moment din ala am avut si eu atunci.
Ma gandeam ce destept sunt eu cum ma spal pe cat cu hanoracul pe mine si cat de bine imi reuseste.
Numa ca stateam aplecat. Si hanoracul are gluga. Care o secunda mai tarziu a basculat pe pozitia „umplere” direct in tirul dusului….si s-a umplut….
Ah nu! Nu ! Nu atunci am fost destept! Ci cand am vrut sa minimalizez pierderile si m-am indreptat brusc de spate. Atunci gluga a revenit la pozitia initiala. Cu tot cu apa din ea.

Asa imi vine sa ma pup cateodata….