CAT SUNT DE PROST

Am cunoscut acum ceva ani o persoana cu care am devenit repede amic. Impartaseam pasiuni si activitati comune. In timpul lungilor discutii de-a lungul vremii mi-a povestit ce idee geniala a avut el. Intr-adevar era geniala. Si a fost pusa in practica si functiona exact asa cum era – genial.
Am avut un respect si o admiratie greu masurabila din acel moment pentru el.
Era un om liber in gandire, fara margini, fara granite, si putea FACE noul.

De curand am aflat ca de fapt si de drept ideea nu este a lui. Intamplator am aflat. Si ma intreb ce ii face pe oameni sa fie asa? De ce sa te lauzi cu ceva ce nu este al tau? In mintea mea s-a transformat indata intr-un cocalar din ala care nu are un sfant in buzunar dar isi face poza cu lamborghiniul din parcare (ce evident nu este al lui) si apoi isi pune poza pe facebook. Si mai si zice ca e al lui.

Excroc e cuvantul? Om mic? Cam cum sa il numesc? As putea spune insa ca am noroc pentru ca drumurile noastre s-au separat de ceva vreme.
Asta imi aduce aminte de o filosofie de viata dupa care m-am condus ceva vreme (evident nu si in cazul lui)

„Nu crede nimic din ce auzi si crede numai jumatate din ceea ce vezi”

Cat de prost sa fiu ma sa ma duca asa….