OREO COOKIE
Asa il cheama pe noul membru al familiei regale Ovidiu Enache. Elias Rags Oreo Cookie. Nici ca se putea un nume mai potrivit avand in vedere cat de mult imi plac prajiturile.
Una din verisoarele mele taman ce are gemeni de ceva vreme si in curand vor merge de-a busilea. Unul din pici are niscai alergie si nu se stie daca nu e de la motan. Asa ca am primit un telefon cu intrebarea „il vrei?”.
Este un motan pufos nevoie mare si cuminte, rasa Rag Doll – in traducere papusa din carpa. Asa e si el. Cand incerci sa il iei in brate devine moale, si trebuie sa ai mare grija sa nu iti alunece printre degete. E alintat, sta la mangaiat si se apuca de tors repede si foarte serios.
Are casuta lui, care mi-a pus reale probleme la caratul cu liftul.
Cand l-am introdus in casa, a inceput parosu’ sa umble sa inspecteze. Normal, trebuie sa vada noul teritoriu de stapanit. Oh nu…nu imi fac nici un vis cum ca eu il stapanesc pe el. Stiu ca nu este asa in general cu pisicile. Si in particular cu Cookie. Are o mufa pe care se citeste extrem de clar ca tolereaza prezentele umane in casa. Si ca ar fi bine sa ma comport frumos pentru ca nu se stie cat il tine bunavointa asta….
E un infumurat si jumatate, stie ca e frumos si abuzeaza de lucrul acesta. Ce sa te astepti insa de la un motan pe al carui tata il cheama Solemate Singing the Blues….Eu sper insa ca lui Cookie sa ii placa tangoul!
ALTFEL DE SCOALA
ALTFEL DE SCOALA e un program – saptamana altfel sau scoala altfel. In saptamana asta elevi de la diferite licee se plimba prin niste unitati comerciale ca sa vad viata adevarata. Adicatelea cum ar veni cam ce vor face ei dupa ce termina liceul. Sau facultatea.
Si in caz ca nu le place sa isi schimbe orientarea cred.
Au sosit azi la noi, de fapt chiar in acest moment in care scriu astia umbla brownian prin firma, o trupa de elevi de la un liceu informatic din Bucuresti. Nu am retinut de unde dar nici nu are importanta.
Niste uluiti cu ochii mici de nesomn, smulsi probabil cu forta din Bamboo de cu dimineata. Ele cu niste blugi ale caror cusaturi dau exemplul cel mai bun la rezistenta, blugi din aceia de urla pe posterioare de cat sunt de intinsi. Si daca nu sunt epilate corespunzator e cam nasol cu blugii aia, ca imi fac impresia ca ultimul nasture de sus e undeva pe la genunchi.
I-a dus indrumatorul la sala de conferinta unde le-a povestit ceva de profitabilitate. Pareau mai mult decat absenti. Apoi i-a luat si i-a dus la data center. Acolo s-au mai inviorat un pic dar eu pun asta pe seama frigaraului din acea camera cu servere. La 5 grade cate sunt in frigiderul ala….
Au iesit apoi la o tigara si o cafea ca nu le-a fost dat voie sa fumeze in camera de sedinta.
Amu i-a adus inapoi ca sa le arate maimutele (recte noi)
Sa mor daca nu asa pare. I’ote bai aici sunt aia de vand, aici sunt aia de cumpara. Pareau usor plictisiti si dornici sa se care dracului de aici unde toata lumea pare cel putin ca munceste.
Iar afara e asa de frumos….
Dupa ce s-au interesat un pic cam cum merge treaba cu importurile, au trecut la departamentul soft. Acum asta o sa fie chiar interesant pentru ei pentru ca din ce am inteles ei ies programatori din liceu.
Aoleu iar vin! F’o doua duduite din astea minore stau si se holbeaza (zic ele discret) la tatuajele mele.
Se vede treaba ca au in cap o imagine deformata a ceea ce inseamna sa lucrezi intr-o multinationala sau o firma ceva mai mare. Ei isi imagineaza costume, strangeri de mana, serviete, si secretara cu fusta scurta si tate lungi.
Amu chiar ca au vazut cum e real life. Secretara noastra nu corespunde standardelor lor fiind taman pe dos, si singurul om care venea in costum azi e in tricou ca e vineri.
Ah ! Am uitat sa va zic! Inainte sa intre astia mici in firma, a venit indrumatorul sa ne anunte ce se va intampla si sa ne explice ca sunt minori si sa ne cenzuram limbajul….
Ce cacat?
WEEKEND LA BUSTENI
In weekend am hotarat sa plecam cu totii la Busteni, la inaugurarea cafenelei Tango Caffee. Ne-am urcat in 3 masini, si sambata de dimineata ignorand codul portocaliu ne-am indreptat catre Busteni. Un soare frumos pe drum de ziceai ca e vara. Asta daca ignorai temperatura care a inceput sa scada pe masura ce ne apropiam de destinatie. Am avut parte totusi de vreme frumoasa.
Ne-am cazat la o pensiune care a indeplinit minimul de cerinte si care era indeajuns de aproape de cafenea.
Intai am decis ca e cazul sa ne plimbam un pic, directia Palatul Cantacuzino. De acolo trebuia sa mergem sa mancam. Cum la Palat era cu ore fixe de intrare iar aerul de munte ne-a facut foame…am mers sa mancam.
Aici am facut o mare greseala. Am marsat la indemnul lui Matei, sa merg la un restaurant care e „aici aproape dupa colt”. Aproape la Matei inseamna 15 min de mers pe jos. Prin frig. Eu fiind incaltat cu niste Nike din plasa. Da stiu o sa spuneti ca ce am cautat la munte asa echipat.
WEEKEND LA BUSTENI
Pai nu vroiam sa fac drumetii! Eu vroiam sa merg cu masina in STATIUNEA Busteni! Nu sa ma transform in salvamontist! Am ajuns la restaurant. Mai tarziu seara am ajuns la concluzia ca in Busteni e o problema cu toaletele de prin restaurante. Cel putin acelea de baieti. In prima cand am intrat era sa ma impiedic de pisoare. Pareau ca sunt la nivelul gleznei. Ori era restaurant pentru nani. Mi se parea ca stau pe marginea prapastiei si fac pipilica in gol. Dupa care am mai gasit un restaurant in care cosul de gunoi…era cam cat cosul meu de rufe!
Mai jos o sa vedeti o serie de poze in care am surprins bagajele DE O ZI ! Ale fetelor desigur…
WEEKEND LA BUSTENI
WEEKEND LA BUSTENI
Oricum mi s-a spus foarte clar ca AU MAI SCOS din ele inainte sa plece….
Am ajuns seara la cafenea intr-un final. Micuta, cocheta, gazdele minunate. Un pic spatiul subdimensionat fata de cati eram inauntru dar mie mi-a placut. A fost un exercitiu foarte bun pentru a dansa tango argentinian „pe mic”. Fara figuri. Foarte dragut. Desigur ca a fost acolo „un domn” care nu avea nici o treaba cu regulile de la milonga sau macar cele de bun simt. La un moment dat am crezut ca face intentionat. Lovea pe toata lumea in ring, vorbea tare si explica partenerelor lui cum anume trebuie sa reactioneze cand „conduce” el ceva. Nu avea absolut nici o retinere in a isi face loc pe ring cu coatele pentru a putea arata lumii cum face el o figura. Invatata probabil de pe net. El de altminteri nestiind nici prea bine sa mearga. A lipsit putin sa nu ii gresesc un gancho doua. A fost de departe cea mai lipsita de bun simt persoana pe care am vazut-o intr-un ring de dans. Nu conteaza cat esti de incepator sau de avansat! Conteaza cat bun simt ai!
Am cedat de tot in momentul in care acest domn s-a dus si a inceput sa gadile o partenera a altcuiva! Poate ca nu ar strica sa ii explice cineva cateva reguli de buna purtare in societate.
Dar in rest a fost minunat. Am baut mate, am dansat tango, ne-am revazut cu prietenii am povestit.
Dupa care am mai fript si un after party in pensiune….
Una peste alta – a fost fain!
Mai multe poze in galeria de pe site www.tanguero.ro
CASA NOUA
AM FOST LA NUNTA
Unul dintre fostii mei colegi m-a invitat la nunta. Ce era sa fac? El e un tip simpatic, mereu vesel, pus pe glume, iar pe sotia lui nu o stiam asa ca m-am dus. Daniel la intrare cu sampanie in mana asa cum se obisnuieste, imbracat intr-un costum asa cum nu era el obisnuit. Dani daca citesti asta, costumul era potrivit dar sa nu il porti la munca. Spun si eu asa… Sa dam textilele la garderoba zic. Domnul amabil de dupa tejghea ma intreaba daca sa imi bage palaria pe maneca pardesiului. Ca sa nu se piarda….
Am pus intrebarea asta pe seama faptului ca era foarte aproape de masa cu sampanie, si i-am zis ca ii las si pantofii oricum si poate sa o indese in ei.
Salut prietenii si colegii de pe la celelalte mese si de la cea cu numarul 13 la care eram arondat. Conversatie usoara, zambete, muzica frumoasa. La un moment dat realizez ca mirele saracu alerga prin toata sala cu treburi. Cum ce treburi? Din astea de se obisnuiesc la noi la nunti. Mirele si mireasa in loc sa se distreze ca e petrecerea lor au de intampinat oaspetii care vin cand li se trezeste lor, sa mai dea indicatii prin sala, la chelneri la ala de pune muzica etc. Astfel incat la sfarsitul noptii sunt rupti si nici nu isi mai aduc aminte decat franturi. Am descoperit mecanismul cu care era anuntat mirele, prins dupa cum ziceam cu treburi, ca a mai sosit cineva si ca trebuie sa ajunga numaidecat la usa sa ii spuna buna seara. Can ajungea cineva se punea o melodie speciala. Aceeasi. La inceput am crezut ca ala de pune muzica are un program bine stabilit si ii da drumul, melodiile se succed si cand vedea ca vine cineva nou o lua de la capat enervat. Ca sa nu fie aia de vin mai tarziu privati de toate melodiile ce fusesera pana atunci. Nu.
Ce e foarte dragut e ca dupa ce am enuntat teoria, in momentul in care ala punea melodia de primit musafiri se intamplau doua lucruri: mirele alerga intr-un suflet spre usa iar noi toti de la masa ne intorceam capetele spre ea ca sa vedem cine a venit. Trebuie ca pe DJ il chema Pavlov si facea misto de noi.
Un alt tipic care mie mi se pare tampitel asa, e ca nu poti sa dansezi pana nu danseaza mirii. Lucru care se intampla mai incolo asa….Dar a meritat asteptarea pentru ca Dani si Sorina au avut un dans mai mult decat simpatic. O combinatie de melodii si stiluri diferite. Cel mai mult mi-a placut ca au dansat pentru ei. Se vedea ca pusesera ceva munca in coregrafia aia dar…se vedea ca nu le pasa prea mult daca se abat de la ce au stabilit inainte. S-au distrat pe dansul lor si asta spune mult despre ei. Bravo!
La masa alaturata erau niste invitati cu probleme auditive si/sau de vorbire. Nu stiu exact care este expresia corecta pentru a nu ii jigni, pentru ca departe de mine gandul acesta. Ce mi s-a parut absolut genial, e ca dupa ce au dansat mirii, oamenii astia de care va povestesc erau primii pe ring! Fara retineri! Si cred ca aveau doar probleme de vorbit pentru ca altfel nu imi explic cum de ei dansau mai pe ritm decat altii. Era unul cel putin care avea niste figuri in dans de m-au lasat masca.
Nu ii egalau decat doua perechi ajunse mai pe la varsta a doua, care dansau populare intr-un mare fel. Nu am putut sa imi iau ochii de la ei. Era un domn cu un fel de vesta rosie pe el care ori fusese la multe cumetrii cu sotia, ori exersau acasa, altfel nu imi explic sincronizarile si figurile pe care le faceau.
Pentru ca suntem in Romania, toate festivitatile sunt presarate cu obiceiuri provenite din caracterul nostru. Asa ca nu am fost surprins ca mireasa a fost furata. Ma asteptam cumva…
Insa contrar a ce se intampla in tara, mireasa a fost recuperata.
Asa ca o concluzie finala, a fost foarte frumos, am cam ras, si Daniel si Sorina mi-au facut impresia unui cuplu sudat, menit sa reziste.
Citeste mai mult
PROASTA CRESTERE SAU INFUMURARE?
In ultimul timp nu prea am mai avut vreme sa scriu. Cauze diverse. Nu merita sa le povestesc.
Amu am niscai minute si iaca. PROASTA CRESTERE SAU INFUMURARE?
Am fost aseara la un eveniment extraordinar de frumos, unde se presupune ca se intalnesc oameni frumosi, educati, manierati. Se aduna ei intr-un loc sa mai povesteasca despre una despre alta si sa petreaca timp frumos, departe de mizeriile de care avem parte zi de zi.
Asa a si fost. In mare parte. Cu toate acestea am ramas suprins sa vad ca ipocrizia si proasta crestere sau infumurarea au inca loc de cinste. Sa ne intelegem, nu vorbesc de toti oamenii cu care am avut tangenta aseara. Numa doi.
Este incredibil din punctul meu de vedere cat de slabe sunt unele persoane, daca se agata de niste nimicuri ca sa isi croiasca un nume intr-un anume segment. Sa spunem ca esti un vanzator, care in anii 2008-2010 a excelat. Minunate rezultate, cifre frumoase facute. Si de atunci pana acum nimic. Traiesti din laurii gloriei de atunci. Nu mai faci nimic in acest sens dar te astepti ca toata lumea sa te considere acel vanzator nemaipomenit de acum cativa ani. Si iti iei baza asta, iti spui ce minunat esti tu si cat de important si te comporti ca atare!
Asa si aseara. Am intalnit doua persoane care nu au invatat ce inseamna modestia, ce inseamna diplomatia sau bunul simt sau pur si simplu asa au fost educate.
Sa se considere buricul pamantului pentru ceva ce au facut acum ani de zile.
Departe de mine sentimentul de invidie in acest caz. Am avut momentele mele in care am fost invidios pe unul si pe altul dar un alt fel de invidie. Din aia constructiva. Adica de genul – ce fain a facut ala as vrea si eu ia sa vad cum fac sa am.
Nu imi poate intra in devla asta de o port pe gat, motivul pentru care ai fi nesimtit sau te-ai purta cu altcineva de parca tu esti net superior si ala nici sa nu se gandeasca sa ajunga la tine.
Asta fac caracterele slabe care de fapt si de drept nici macar nu sunt mai sus decat tine. Doar se autoproclama, se urca singurele pe un piedestal turnat in viteza peste noapte.
Desigur daca ai cerceta mai atent autorizatia de constructie ai realiza ca au turnat singuri cimentul ala si ca nici macar nu e de calitate. Dar are o fatada.
Merita sa le tragi un ciocan in piedestal sau nu? Eu unul i-as lasa sa stea acolo sus sa ii vada toata lumea. Partea proasta e ca daca ai putin papagal reusesti sa fraieresti multa lume nestiutoare ca tu nici nu vrei sa fii sus ….asa s-a intamplat….tu esti un modest de nu mai poti…uite..ai si pantalonii rupti…
Pe de alta parte cred ca ar merita sa le dai mastile jos sa ii vada lumea. Dar apoi…nu ma transform intr-un caracter de cacat si eu?
Deci? Ciocan? Sau var pentru piedestal?
Citeste mai mult