SA MA DAU MARE
Am scris un articol cu ceva vreme in urma – IMBRATISAREA.
Dupa ce l-am scris, la cateva zile a venit Corina Raduta cu ideea sa il traduca in engleza.
Dupa asta au urmat un sir destul de mare de share pe facebook si de like.
Apoi Shahnoza Muminova mi-a cerut acceptul sa il traduca in limba rusa ca sa il poata raspandi in comunitatea de tango din Tashkent.
Evident ca am spus da !
Dupa asta Deniz Hazir, un tanguero de origine turca, mi-a cerut acordul sa bage acest articol tradus in engleza in revista pe care o editeaza, sau newsletter, spuneti-i cum vreti.
Noh…amu eram deja celebru nu puteam refuza nu?
Si colac peste pupaza, sotia lui Hazir a tradus-o in slovaka. Iaca uite asa am eu un articol tradus in trei limbi.
Asa ca la link-ul de mai jos gasiti revista aceasta online cu articolul meu:
In engleza
https://docs.google.com/a/tanguero.ro/file/d/0B9uhR-pRpWipLVgxdHZ0SkEtOGs/edit
In slovaka
https://docs.google.com/a/tanguero.ro/file/d/0B9uhR-pRpWipRVJYTGVtQlg1MHc/edit
In rusa
Trebuie ca am scris frumos – de aici si titlul articolului
Multumiri:
CONTRABASUL
Am fost aseara la teatru. La teatrul Excelsior, unde am urmarit piesa „Contrabasul”.
Textul lui Patrick Suskind a fost tradus mai demult de Radu Beligan. Nu ca ar trebui sa stiti cine e Patrick ca nici eu nu am auzit de el.
Este vorba despre viata unui contrabasist care canta intr-o orchestra.
Pare banal si plictisitor nu? Dar cand acest contrabasist este interpretat de Radu Gheorghe nu mai este asa.
Cu ajutorul Georgetei Ciocarlan, Radu Gheorghe reuseste timp de aproape o ora si jumatate sa te treaca prin toate starile posibile.
Veselie, tristete, melancolie, pareri de rau, si cate inca altele! Ti le ofera sa le imbraci ca pe niste haine, dupa care faci doi trei pasi in ele, vezi daca ti se potrivesc si incerci altele!
Am ras cum de mult nu am mai facut-o!
Si m-am surprins de multe ori ramas cu gura cascata ca narodul!
Mergeti si vedeti aceasta piesa! Merita.
Citeste mai mult
PI
Am fost la film. Pi.
In cazul in care nu ati vazut trailer-ul va povestesc in cateva cuvinte despre ce este vorba.
Un indian pe care il cheama Pi si Patel (cum altfel?), istoriseste o intamplare minunata din viata lui.
Are parti dramatice, are si parti haioase.
Daca sunteti mai slabi din fire o sa scapati o lacrima doua. Asta asa sa stiti ca sa va luati servetele la voi. Sunt bune servetelele si pentru scena in care sare apa pe tine (am fost la 3D).
Filmul este o metafora totala. Inveti o gramada din el si ti se lumineaza multe.
Ce nu mi-a placut mie e ca de fapt la sfarsitul filmului afli ca e o mare pacaleala.
Povesteste indianul asta cum a stat el un catralion de miliarzi de zile, intr-o barca de salvare. Da nu e tot.
La inceput are in barca, o zebra, o hiena, un tigru si un urangutan. Eeee???
Si pe urma, cum necum, ramane numa cu narodu de tigru in barca.
Am gasit o poza pe net haioasa.
Si incepe asta mic sa il hraneasca si sa coabiteze cu felina. La sfarsitul povestii este salvat, tigrul se cara la el in jungla. Si afli ca de fapt nu era nici un animal cu el in barca. Totul e o metafora (ce-i drept buna).
Puncte bune: povestea e chiar frumoasa si a fost exploatata la maxim, are niste efecte speciale exceptionale dupa mine, si nachos de la Plaza Romania cu branza sunt buni.
Puncte rele: e un fel de Titanic, in care nu scapa o femeie ci un barbat, nu pe o usa ci pe o barca, si vaporul este japonez.
Merita.
Citeste mai mult
IMBRATISAREA
Titlul acestui articol l-am auzit in decursul ultimilor doi ani incredibil de des. Asta pentru ca in tango este foarte importanta imbratisarea. In tango.
Doar in tango? Am inceput sa devin constient de cat de mult inseamna o imbratisare dupa ce am inceput sa dansez.
Ce este imbratisarea? Daca ne luam dupa DEX, inseamna a cuprinde, a inlantui pe cineva cu bratele. Na bine! E clara? Da din punct de vedere fizic stim cu totii ce inseamna imbratisarea, sa imbratisezi.
Mare smecherie! Te duci in fata ei si o iei in brate. Zis si facut.
Nu e doar atat. Smecheria vine abia dupa aia. Pentru ca daca intr-adevar vrei sa tii in brate pe cineva, lucrurile se pun in miscare de la sine. Daca vrei sa fii acolo, imbratisarea fizica nu mai este subiect ci consecinta. Nici nu mai trebuie sa iti pui problema cum o faci. Cand am realizat asta? Cand am incetat sa mai imi pun intrebarea „cum?” si am inlocuit-o cu „de ce?”
Pentru ca vrei ca cel imbratisat sa simta, ca iti e drag, ca iti pasa de el sau ca pur si simplu pentru cateva minute vrea sa aiba grija de tine. Vrea sa iti ia toate grijile de pe cap, si sa iti aseze pe fata un zambet. Pentru ca vrea sa iti alerge fluturii prin stomac asa de tampiti, fara aparent nici un motiv real.
Cand imbratisez pe cineva nu stiu cum o fac. Stiu de ce. Vreau sa ii dau o parte din sufletul meu, vreau sa simta dragostea pe care poate nu o pot exprima in cuvinte. Sau pur si simplu sa linistesc un tremur intens provocat de cine stie ce temeri.
Vreau sa ii dau incredere, sa ii spun ca totul va fi bine, poate nu stim nici unul sa dansam prea bine, dar tango ca si imbratisarea….este doar o consecinta. O consecinta a ceea ce simti inauntru, adanc in tine. Forma vine abia dupa aceea. Forma vine pentru ca.
Imbratisarea este importanta. Pentru ca este o fereastra prin care sufletul tau poate sa isi fluture mana in fata multimii. Si daca sufletul tau este frumos si darnic, atunci imbratisarea va fi puternica si confortabila. Va da incredere partenerului. Poate nu veti face pasi foarte complicati. Insa pasii aceia simpli facuti din suflet sunt de fapt sufletul tangoului.
Asa se danseaza tangoul.
SA NU DERANJAM
Am inceput sa cred de ceva vreme, ca „eu nu vreau sa ma cert cu nimeni” e un motto al multor oameni din comunitatea de tango. Stiti probabil deja clasicul cliseu, doua femei frumoase se intalnesc, se pupa, vai fata ce bine arati da ce ai slabit, tu ce ma bucur pentru tine, si cand se despart numa grijanii si cristelnite e la gura lor.
Am vazut asta de multe ori, nu numai in comunitate. Dar aici parca totul e dus la extrem! Cand ne intalnim ne pupam, ne bucuram, iar cand suntem cu altii ii vorbim de rau pe primii. Fata, ce urat se imbraca ai vazut? Si cand e fata in fata cu persoana – tu dar ce rochie draguta ai! De unde ai luat-o? Nemaipomenit!
Nevrand sa categorisesc toata comunitatea de tango ca fiind fatarnica, o sa mentionez faptul ca e vorba de cateva exemple.
Am vazut de multe ori persoane nemultumite de preturile de la milongi de exemplu. De ce costa atat? E strigator la cer! Si cand te duci acolo cine sunt primii care se pupa cu organizatorul? Exact!
Pentru ca nu vor sa se certe cu nimeni! SA NU DERANJAM ZIC!
Nu vreau mai Ovidiu sa ma cert cu nimeni. Pai de ce trebuie sa te certi? Intrebi ca orice om normal, de ce costa asa de mult acel eveniment! Ca nu are nimic in plus fata de altele care sunt la jumatate de pret! De ce ar trebui sa te certi pentru asta?
Nu vrem sa deranjam. Si pentru ca nu vrem sa deranjam, platim. Bani sau coloana vertebrala. Pentru ca atunci cand nu vrei sa deranjezi, desi pe tine te deranjeaza ceva, nu spui. Si te duci. Si platesti cat ti s-a cerut! Si incet incet coloana vertebrala se indoaie.
Si iti pierzi postura si nu mai poti dansa! Dar desigur asta e doar inauntrul tau, nimeni nu vede, pentru ca nu spui ca sa nu deranjezi.
Si vai si amar de ala care se ridica sa spuna ceva! Se vor gasi lingusitori care sa arunce cu pietre in el, chiar daca si ei gandesc la fel! Dar e mai bine sa fii de partea baricadei unde sunt mai multi! E mai cald, e mai bine, mocirla e mai prietenoasa.
Vad instructori de tango argentinian, care statuteaza ca ei sunt mai buni numai pentru faptul ca au inceput sa predea acum 5-6 ani. Asa si? Asta te face mai bun? Ca predai si inveti tango de mai multi ani decat altii?
La o analiza superficiala, si unui copil de 10 ani i s-ar parea o tampenie!
Tu dansezi de 5 ani cate 2 ore pe saptamana sa spunem, si altul de 1 an 3 ore pe zi 5 zile pe saptamana. Cine danseaza de mai mult timp de fapt? Asta daca vrei sa calculezi ca un tampit in ore, si nu pui la socoteala si talentul. Ca de unii se prinde mai repede, de altii mai greu.
Eu dansez din 2005 si predau din 2006.
Noi am fost primii care am predat Tango Argentinian in Romania
Noi am adus tangoul in Romania
Noi am fost in Argentina deci stim mai mult tango decat restul
Mda….bravo ma bucur nespus. La asemenea declaratii nu poti decat sa rad, si sa fac misto de ei. Unul care are de dat tango nu o sa statuteze niciodata asa ceva. Pentru ca….pur si simplu nu are nevoie. Da ce are de dat si daca are…lumea vine la el si fara declaratii.
Nu vrem sa deranjam. Ma duc in weekend la Busteni. Milonga Nacional este evenimentul. Stiti de ce? Pentru ca preturile afiseaza dorinta organizatorilor de a face eveniment de tango! Nu de a scoate bani din el! Desigur nu e nimeni impotriva profitului, dar sa nu exageram zic! Nu e vorba de bani aici, ci de principiu!
Sunt oameni care fac evenimentele de tango pentru promovarea acestei activitati. Si da le raman si niste bani pentru munca depusa! Minunat ma bucur! Dar inca o data…sa nu exageram!
Si da sper sa deranjez ceva lume cu postul asta. Pentru ca mie imi place sa spun ce am de spus. Direct.
Ca sa pot sa stau drept cand caminez!
BLACK FRIDAY
Toata lumea a inebunit cu Black Friday. Toti asteapta chilipiruri. Visam ca idiotii sa ne luam o plasma cu 700 lei, ea in mod normal costand 3000 de lei.
Nu inteleg zau nebunia asta, insa nu pot sa nu va spun si voua vestea cea buna!
Deunazi pierdeam vremea prin Magazinul Urinii, si dau peste o vitrina. Cu ceasuri. Faine raaaauuuu!
Nu bag de seama firma, nici ce mama dracu sunt, ca imi pica ochii pe eticheta. In prima faza am crezut ca e un numar de telefon al firmei. Dar nu! Era pretul
Asadar ceas de 151.000 lei. Ihi. Si eu am citit de doua ori. In vitrina aia erau 64 de ceasuri cu preturi intre 90.000 si 151. 000 lei.
In prima faza m-am bucurat pentru ca am gusturi bune. Apoi m-am enervat! In vitrina aia era un intreg ansamblu rezidential. De apartamente!
Apoi au venit intrebarile. Cine mama dracu isi cumpara asemenea ceas? Si chiar daca exista cativa prin Romania asta draga, tampitii posesori de vitrina chiar spera ca milionarii aia sa se vanture prin magazinul ala?
Cam cum? Isi iau un costum de 600 de lei de la Gherasos si trec pe langa vitrina cu ceasuri de 35.000 de euro si….ah stai sa imi iau si un ceas daca tot sunt aici!
Cam asa nu?
Dupa ce mi-am bagat in cap cu forta ochii ce amenintau cu exctinctia vitrina, am rasuflat de trei ori, si precum voinicul din poveste m-am transformat in musca si m-am carat de acolo.
Nu ca as fi suscitat interesul vreuneia dintre vanzatoare, ca la cum eram imbracat ma distingeam ca un neposesor de sume impresionante la mine.
Acum ca vine Black Friday dragilor, sa va dau si vestea bune: ceasurile de care povestesc erau din aur! Si au o reducere de 20%!!!
Nu mai stati ba baieti!!! Cand au afisat reducerea, s-a facut coada imediat, a aparut de niciunde un batranel cu basca si creion la ureche care a incropit pe genunche o lista.
Eu diseara sunt acolo direct! Daca vreti sa imi ziceti ca am niste bani la mine, iau doua trei si imi dati banii la salariu bine?
Pentru prima oara in acea zi mi-a stat ceasu’ uitandu-ma la un ceas.
Citeste mai mult