Datu’ pe goarna

ACTUALIZARE

Postat in Datu' pe goarna | 1 comentariu

Nu am mai apucat sa scriu de cand a inceput festivalul. Lesne de inteles la ce program am avut. Lectii cam de dimineata pana seara, si cand ajungeam acasa, aveam timp de un dus si fuga la milonga pana in toiul noptii. Cursurile acestea se tin in doua locatii. Ai o hartie cu programul si casti bine ochii, sa vezi de la ce ora si unde tre sa ajungi. Dupa doua zile pline, joi si vineri, deja cu greu imi aduceam aminte cum ma intitulez. La un moment dat am terminat un curs, si nu stiu de ce am avut eu impresia ca urmatorul este in cealalta locatie, asa ca m-am urcat in mare viteza pe haimana si dus am fost. Am ajuns la timp dincolo, la timp sa aflu ca trebuie sa ma intorc in prima…..Milonga de joi a fost la Casa Armatei, in sala norvegiana. Foarte frumos. Lume multa, localnici si straini de tara. A doua zi, adica sambata, a debutat cu tehnica pentu barbati. Asta inseamna mai explicit, ca la acest curs lipsa partenerelor este necesara. Si iata-ma intr-o sala plina de barbati. Ney Melo a prezidat cursul, si a inceput sa ne explicecum ca atunci cand iei o partenera in brate, se mai intampla sa existe atingeri si in partea de jos a trupurilor. Dar cand dansezi cu un barbat, nu isi explica de ce aceasta atingere nu exista. Doooh! Iata-ne incercand sa facem exercitiul dat. O sala plina de perechi de dansatori. Probkema era ca nimeni nu avea tate. Era o imagine….si a fost o hlizeala continua. Cand mai dadeam unii peste altii, in timp ce dansam se auzea un rspectuos „ma iertati doamna”….Partenerua meau a intrebat la un moment dat, cu urme serioase de ingrijorare in glas, daca pune cineva pe youtube filmul cu ce se intampla acolo….Era amuzant rau sa vezi o mare gasca de barbati, doi cate doi, imbratisati in partea de sus, dar cu fundurile foaaaarte inapoi, ca sa nu cumva sa ne atingem. Puteam sa jur ca are loc printre noi un Tico. Cand am ajunsa la milonga si am luat o partenera in brate mi s-a parut totul atat de usor….

Apoi am fost la un curs de gancho. Asta e un element in tamgo argentinian. Numa ca cel pe care l-am invatat, era de asa natura, incat partenera trebuia sa fie lipita de tine insa intoarsa cu totul. Crd ca toata lumea este familiarizata cu pozitia capra. Ma stiu ca suna urat dar asa era numa ca vertical. Partea lor dorsala, lipita perfect de organele de reproducere masculine. Bre…..eu cand ma duc la cursuri chiar sunt serios. Adica fac ce tebuie acolo si nu ma las influentat de treburi din astea. Prea mult. Dar cursul acesta…..La un moment dat am luat o pauza si m-am uitat in sala. Toti baietii aveau ochii bulbucati, rspirau greu si culmea, nu le prea iesea figura. Pai cum mama dracu sa te mai gandesti la ce tre sa faci cand ai un fund obraznic lipit de tine, si posesoarea iti mai si zine „crd totusi ca tebuie bagat mai tare”……
Frumos…..

La milomga de aseara au dansat Joe Corbata si Lucila Cionci. Daca dati o cautare pe youtube o sa intelegeti de ce mi-au dat lumea peste cap.
Ma duc la cursuri si revin.

Citeste mai mult

MILONGA DE DESCHIDERE

Postat in Datu' pe goarna | 2 comentarii

Am fost ieri la milonga de deschidere. Ca a deschis cel mai mare festival de tango din Romania. Ajung la 21.00, punctual ca de obicei. Dupa saluturile de rigoare, imi schimb pantofii si ma indrept spre bar. Nu mica mi-a fost mirarea, cand am vazut intrand la acest eveniment un actor foarte drag mie. Mi-a placut foarte mult jocul lui din „Grabeste-te incet”. Si as putea sa pun pariu ca toti stiti piesa Broasca testoasa, sau Cantec in limba sparga. Radu Gheorghe  venit la milonga de deschidere. Am fost atat de uimit pentru ca desi este un actor complet, nu stiam ca tangoul argentinian exista in portofoliul lui.Am intrat in vorba cu dumnealui la bar. Un om simplu, senin si sincer din cuvant pana in zambet. Cele zece minute pe care le-am petrecut vorbind la bar, mi-au inseninat seara. Asa cum ziceam lume multa la milonga. Prevad un sfarsit de saptamana plin de lucruri noi. Aseara de exemplu am invatat ceva nou. Sa tot fi fost orele unu, lumea dansa pe muzica pusa de Ney. Ah, mi-am adus aminte. Ney Melo, unul dinte cei mai buni profesori de tango argentinian din lume, a fost DJ aseara. Muzica la milonga este in calupuri de tri sau patru melodii. Pauza dintre ele este marcata de o bucata de melodie care nu este tango, si se cheama cortina. Ney a ales foarte inspirat si muzica de tango, si cortinele. A pus muzica romaneasca la cortine. Foarte frumos.

Asa cum ziceam, dansa lumea, energie buna, eu ma bucuram de dans ca toti ceilalti. Undeva in fata mea, un domn in varsta, isi desena tangoul pe podea. La un moment dat simt ca ma calca cineva. Hotarat. Ma uit la picioarele partenerei mele, dar nu ea era responsabila. Ma uit la pantoful meu, pe care vad un pantof barbatesc bune plantat. Imi plimb privirea de-a lungul piciorulu strai si ajung la domnul de mai devreme care se uita in ochii mei. Trebuie sa intelegeti ca toate acestea, s-au intamplat mult mai repede decat va zic eu. Ma uitam in ochi lui, el se uita in ai mei dar eu il calcam in continuare sub talpa! Nu dada nici un semn ca ar vrea sa se care de pe degetele mele!

Eu inteleg. Ma calca partenera. Bun. De cele mai multe ori nici macar nu e vina partenerei cand te calca, ci a ta. Ca tu ai condus-o, asa ca nu tre sa te superi. Bah da sa ma calce un barbat!? Care nici macar nu danseaza cu mine??? Asta a fost supriza serii pentru mine. La milonga mai poti sa te lovesti, accept asta. Dar eu sa dansez cu partenera mea, tu cu a ta, si sa reusim sa ajungem noi liderii, fata in fata, si mai mult decat atat, sa ne si calcam, ei bine asta mi se pare o performanta notabila.

Sunt bucuros ca l-am intalnit pe mesterul de m-a calcat, si sunt mandru de mine ca am stiut cum sa urmez ce a condus el.
A fost o milonga buna.

Citeste mai mult

PATRIA MEA

Postat in Datu' pe goarna | 4 comentarii

E frumos pe aici. Zau ca da. Nu ai timp sa te plictisesti, oamenii din Romania care se pozitioneaza mai sus decat obiditul de rand, gasesc mereu cate ceva cu care sa tina in priza. Si e chiar bine. Pentru ca in fiecare dimineata cand ma dau jos din pat, nu ma dau jos cu gandul la ce am de facut in ziua aceea. Ci la ce surprize ne-a mai rezervat guvernul si acolitii. De pilda azi. Ma urc eu pe Haimana fain frumos, si plec spre locul in care dau eu cu sapa aproape in fiece zi.

Ajung pe Barbu Vacarescu, si cand sa fac dreapta spre Pipera…ia dreapta de unde nu-i! Amandoua bretelele blocate, si o gramada de oameni se prefaceau ca muncesc cu spor. Unul dadea niste gauri in asfalt sub vajnica supraveghere a trei dintre sefii lui. Eu sunt absolut convins ca fara sprijinul ocular al sefilor, amaratul ala ar fi facut o treaba de doi lei. Si ia uite cum o iau eu frumusel spre Baneasa, trec de gradina zoo, ma zgaiesc un pic la caprioare, si ajung langa politie fix invers decat veneam normal.
Ziceti si voi! Nu are grija guvernul de mine? Pai mi-a oferit sansa sa fac cu o ora mai mult pana la servici INSA: am avut un minunat traseu prin padure, mi-am eliberat stresul, am admirat corolele copacilor, ciripitul pasarelelor. Am vazut animale….

Stau eu si ma gandesc, daca in alte lumi s-ar intampla la fel, oare ce ar pati aia? Sa „uite” sa puna un semn de exemplu ca la noi. Ca nu e nici un semn pe Barbu Vacarescu, sa te avertizeze „Bai boilor am inchis ruta asta, mereti la dracu”. Ceva oricat de mic. Pesemne nu au mai avut bani si pentru asta.
Diseara cand plec as vrea sa rup un pic blocada si sa ma dau pe podul de la Pipera asta nou care inca nu este deschis. Ca reusesc eu cumva sa ma strecor si sa le fac in ciuda alora. Ca stau eu si gandesc ca nu au ce sa imi zica. E un pod terminat, a carei lansare se prezerva pana pe langa perioada alegerilor. Deh…

„Patria este tara in care te simti liber” – Goethe

Care dracu e patria mea?

Citeste mai mult

LA FRIZER

Postat in Datu' pe goarna | 2 comentarii

Ia uite ce mi-am zis eu azi: maine am ora de tango asa ca sa ma improspatez si eu sa ma aranjez. Frizeria din colt deschisa! Deci tzup tzup inauntru. De regula pe mine ma tunde o tanti asa cam cat juma de Negoiu dar cu o mana usoara de zici ce e aia. Asa de la distanta ai putea sa juri ca ridica sacul de doua duble cu o mana dar cand vezi cu cata maiestrie tunde iti trece tot si te lasi pe mana ei. Ei bine ghici ce? Nu era. Era in schimb o tanti in varsta. Era genul acela de fosta activista, care pe vremurile comuniste a dus-o bine. Are un aer asa de bunastare cu care s-a nascut, invatat si o superioritate ariana. Blonda, tunsa scurt, cu niste forme ce l-ar fi inspirat pe Rubens fara doar si poate.

Astept la coada ca deh…mai era unu in fata mea si tanti asta se misca fix ca bomboana pe coliva. Dau sa ies un pic afara sa fumez. Ce crezi? Tipa aia dupa mine:
– Nu plecati domnu ca sunt gata!
Gata ce? Ca am fumat si tigara si aia tot nu terminase nimic. Trebuia sa stiu…trebuia sa fi fugit de sa imi sfaraie calcaiele. Dar eu nu…capos….Am ajuns la un moment dat pe scaun. Ma intreaba cum sa ma „serveasca”. Apropos de asta nu vi se pare ma tampita rau intrebarea pe care ti-o adreseaza frizerii?
– Domnul se serveste?
Adica ce? Cum sa ma servesc? Singur? Sau cum? Sa ma asez pe un platou si sa ma ornez cu salata si dupa aia sa ma servesc la masa pe mine insumi?

Ii spun lu tanti ca imi trebe doar sa ma aranjeze prin parti si pe la spate si sa imi taie firele rebele, alea de au crescut mai repede ca celelalte ca sunt ele mai destepte. Raspuns:
– Pai alea sunt alea albe!
– Asa si? Nu taie foarfeca decat firele negre? E rasista sau ce? Scrie KKK pe ea?
– Ce sa scrie domnu?
– Nu conteaza….O gluma …proasta…(mai esti…)
Pune mana pe o masina de tuns. Si incepe sa mormaie in barba….cu asta nu cred…..si se uita tamp si nestiutor la masina aia ca o fecioara la scarbavnicul madular. A parut ca are o licarire de idee in ochi si a inceput sa o foloseasca pe parul meu si asa rar.

Ma eu stiu ca la frizer te duci sa te simti bine. Eu nu m-am simtit. Ea statea intr-un loc si imi sucea capul in fel si chip ca sa ajung in dreptul ei sa poata sa imi cupeze podoaba capilara. La un moment dat m-a busit rasul pentru ca eram efectiv cu capul intors catre usa intr-o disociere mai puternica decat am vazut la profu meu de tango vreodata. Si ma dureeaaaaa….asa ca am indraznit sa imi corectez un pic pozitia. Vai….
– Da stati domnu linistit ca sa pot sa va aranjez! Asa nu se poate!
Bah…la momentul ala imi venea sa ii altoiesc una in varice. In 3 minute mi s-a facut rau. Ca a pus mana pe brici. Zic…lasati nu ma luati cu briciul.
– Nu se poate domnu sa plecati asa de la mine!
M-a udat numa pe partea dreapta. Acolo a fost cum a mai fost. Da a uitat ca pe stanga nu m-a udat…frate cand mi-a tras un brici pe la ceafa am strans manerele alea de la scaun de am zis ca plec cu ele. Mai si faceam pipilica pe mine ca nu apucasem….
Sa nu va imaginati ca sunt aranjat acuma. Firele albe mai lungi nu le-a tuns si arat cam ca inainte numa ca am niste taieturi pe ceafa si minus 10 lei in buget.
Insa cat a fost ea la catastif sa scrie si eu ma imbracam, am avut timp sa insfac foarfeca si dintr-o miscare usoara dar ferma sa ii scurtez peria aia de cacat cu care s-a prefacut ca imi curata parul de pe tricou.
I-a ramas maneru…..

Citeste mai mult

LA POSTA

Postat in Datu' pe goarna | 7 comentarii

Am fost deunazi sa platesc taxa aia de este necesara ca sa iti faci cazierul. Plec mai devreme de la munca si bag goneta pana la posta, sa ajung inainte de ora la care pleac lumea de la munca. Sa nu stau la coada. Ajung acolo si stau la o codita de doua persoane care s-a dovedit halitoare de 15 minute. Ajung in fata si tanti aia imi spune cu o fata acra ca trebuie sa completez un formular. Ma duc iau formularul, mi se ofera cu darnicie un pix albastru si ma astern la scris. Caci era ceva de scris…Termin si ma intorc cu fata la ghisee. Moment in care ma cam oftic un pic, pentru ca erau deja cate 5 persoane la fiecare ghiseu. Nu e bai zic. Trebuie facuta. Ajung in fata dupa 20 min (a mers mai repede), dau formularul si 20 de lei, si aia imi zice ca nu e bun ca e scris cu doua culori!!! Zic cum duduie? Si imi arata, pe verso era scris ceva de ei cu negru. Pai zic aia e scris de voi! Eu am scris cu un singur pix! Nu ca e nu scriu pe ele. Ma duc la masa iau la intamplare un formular si il pun pe masa aia – na proasto ca scrieti! Ah….da…trbuie sa il refaceti cu negru.

Ma duc din nou scriu cu negru, ma intorc si vad negru…..multa coada ce se facuse….Stau din nou inmanez cacatul de hartie si imi spune sa ii dau banii. Da….mi-a sarit tandara. Pai nu ti-am dat 20 de lei mai devreme? Ii cauta si ii gaseste. Diriginta, o orca esuata pe un scaun, superviza totul cu o privire in care citeam ca motociclisti sunt subspecie si am trebui sa nici nu avem voie sa intram in institutiile de stat ca mirosim urat. Imi da restul si chitanta si ma car nu inainte sa ii spun ca ii multumesc pentru corectitudinea cu care isi face treaba si ca de acum eu unul o sa dorm mult mai linstit stiind ca ea vegheaza sa nu cumva sa scrie cineva cu doua culori. Si i-am mai spus ca oricum daca vroia sa corecteze lucrarea putea sa o faca cu pixul rosu ca toata lumea. Apoi m-am indreptat catre diriga – si tu pune mana si slabeste ca o sa rupi scaunul ala si e pe inventar! Aia sare ca arsa din scaun si incepe sa tipe la mine si sa ma faca mojic moment in care un pensionar care era in spatele meu imi face cu ochiul si ridica un pic si el vocea ca sa acopere tonul orcii si spune: duduie! Are dreptate baietul! Acum puteti sa incetati, matale sa mergi sa slabesti si eu sa imi iau pensia?

Citeste mai mult

TURCIA

Postat in Datu' pe goarna | 6 comentarii

Am ajuns in Turcia, Istanbul pentru o relaxare de doua zile. Planuiam sa vizitez Istanbulul ziua, sa mai descopar un pic din misterele acestui oras plin de istorie, si serile sa le adaug niste savoare de tango.
Zis si facut.
Rezervat hotel in centrul vechi al Istanbulului, Divas Hotel. Sa nu mergeti niciodata.
E foarte aproape de toate moscheele lor si tehnic in centrul cartierului Sultanahmet, unde sunt mai toate obiectivele importante de vizitat.

Mare gasca la aeroport negociem un microbuz care sa xne duca si sa ne aduca de la aeroport, incarcam bagajele si dusi am fost. Primul am fost debarcat eu ca asa era mersul. Pe niste stradute inclinate la peste 30 grade, microbuzul asta se straduia sa urce. O ingramadeala de stradute pe care si cu bicicleta le-ai fi parcurs cu grija, au facut sa ma indoiesc de capacitatile mele de a sofa. Mergea nebunul asta de sofer cu ceva viteza trecand la nu mai mult de un centimetru de oglinzile masinilor parcate.

Intru in hotel si merg sa vad camera. Era cu doua paturi si eu vroiam unul singur sa imi incapa toate eventualele cadane doritoare. A doua camera era la etajul trei, la care ajungeai urcand o scara ingusta si intunecoasa care parca mergea in cer asa de lunga era. Asa ca am ales cea de a treia camera. La demisol. Nu avea decat un minidulap inauntru si para ca ar fi fost locuita de bunicuta scufitei rosii cu nu mult timp inainte. Plec vizitez cinform programului, ma intorc ma schimb si ma uschesc la milonga. Ma intorc si cum deja negociasem cu Ene de pe drum, adorm de indata ce pielea-mi matasoasa atinge cearceafurile de satin. Asta se intampla la 4 dimineata. La 7 am sarit din pat odata cu strigatele angajatilor hotelului: beizadeaa, caldaraam, baaacsiiss, ozlorum, ghidiorusun, niliorun si alte cuvinte din astea. Turcii astia si cand isi spun cuvinte frumoase par ca mai ai un pic si se incaiera. Asa suna limba asta a lor. Camera aia in care dormeam cred ca avea peretii de carton ca jur ca am auzit cand a trecut o muiere pe hol si scotocind prin geanta a scapat pe jos un libresse. A facut „plici” pe podea. Si apoi din nou, ghelburdaaa, siktir, tamam, tipate.

Am zis ca nu vreau sa bag in seama asa ceva si am iesit sa vizitez cu gand sa ma culc omeneste la pranz. Nu s-a putut. Din aceleasi motive. Am fost la rceptie si i-am rugat sa imi dea alta camera. Strange bagajele..hai in alta. Asta e la ultimul etaj si vad Bosforul de la geam. E o minunatie. Am aterizat in pat ca numai dupa cinci minute sa sar. Au inceput sa cante muezinii de ziceai ca sunt la usa precum colindatorii nostri iarna. Acum trei minute am vrut sa fac dus da nu e apa calda…..
Imi e frica de noaptea care va urma….
Daca nu ma mai intorc luni inseamna ca ceva rau s-a intamplat cu astia de la hotel

Citeste mai mult