Datu’ pe goarna

Am plecat de la munca chitit sa ajung acasa, sa imi infig niste colesterol in burdihan si sa imi aranjez un pic cearcanele cu un somn greu. Metrou, tramvai (incredibil de civilizat, nu m-a bulanit decat un singur partzar). De la tramvai am inceput inviorarea de seara pe un trotuar curatat de asfat si umplut cu zapada. Daca nici dupa iarna asta nu fac curul obraznic atunci nu stiu ce ma mai poate ajuta.Dau navala in magazinul de la colt imi cumpar neste trebi si fuga spre casa. Visam la mancare si somn. In fata scarii imi stecor ca de obicei mana in buzunarul vestei incercand sa agat cheia. Nu am reusit din simplul motiv ca nu era acolo. Nu, eu nu pierd lucruri. Imi pierd uzul ratiunii, autocontrolul, starea de bine dar lucruri nu. Nu e nimic imi spun. Am o cheie de rzerva la vecinul de la etajul 7. Eeeeeeee? Cine e prevazator? Ha? Exact! Moa! Imi venea sa ma pup singur asa de drag imi era de mine. Sun la vecini imi deschid si ma infatisez in fata lor cu mina de „da bre si mie cheia sa ma scurg in pat”

Iau cheia si ma avant spre usa. Bag cheia si cu un zambet de satisfactie o intorc. Cum ar spune un comentator vestit, nu dau nume ca sunt baiat discret- „se indreapta spre poarta, suteaza siiiiii siiiii….o pula stimati ascultatori”. Exact! Ranjetul mi-a inghetat pe fata si din masculul smecher de cu doua secunde inainte m-am transformat intr-o hiena mica jerpelita cu testicule minuscule spre deloc. Cheia mea era in usa! M-am dus la vecini ambeut o cafea si am inceput sa caut pe net. Gasit spargator, venit, apucat de treaba. Ne trebuia niste curent. Cine deschide usa atunci? Exact! Bunoaca de va ziceam eu cu rufele. In niste colanti mulati pe toate formele de am ramas toti trei (eu, vecinu si spargatorul) ca niste vitei la poarta noua.

Am luat curent numa ca lu spargatoru ii era cam greu sa nimereasca butucul cu ochii in cufarul domnisoarei de mai sus. M-am insinuat usor si discret intre globii lui oculari si protuberanta de-a dreptul nesimtita a vecinei si uite ca nimeri mesterul intrarea,!
Schimbat butuc, 250 lei. Am vrut sa negociez sa ii zic ca a avut si parte de antren da creata statea cu ochii pe noi si imi era ca vrea comision.

 

Ei dragii mosului stateam si ma gandeam eu asa, mintea mea in gandul ei despre cam cat costa sa te uschesti din viata asta. Hoo nebunilor ca ma gandeam serios despre preturi. Nu am eu ganduri suicidale cand am un asa presedinte minunat si in tara asta curge miere peste tot de ne-am murdarit pana la gat. Pacat ca e maro….
Am aflat de curand cam cat costa sa te cazeze cand te-a intarit Dumnezeu. Stiti voi zilele alea pana te scoboara in gropau. Sau pana te fac barbeque.
Niste milioane bune.Asa ca acum ma gandesc ca asta e o afacere buna. Cazare pentru racituri. Fac o camera frigorifica si cazez acolo intepenitii. Fac lista de preturi ca la asta ma pricep.
– Pat single – 30 euro
– Pat dublu – 45 euro
– Alaturi de o domnita bine – 60 euro
– Alaturi de un domn bine – 100 euro (astia sunt mai rari)
Nu prea am idei pentru priveliste. Adica pat cu vedere la….tavan. Altceva ce dracu sa mai pun?
Poate un proiector cu pornache pe tavan…..

Si mai e o treaba cu crematoriul. Si aici e o nisa de exploatat. Ca toti narozii astia din piata nu stiu sa faca o friptura ca lumea. Toti o fac scrum!
As face si pentru ai mai sarmani. Sa fie accesibil.
In plus ganditi-va ca va intampina la crematoriu un domn jovial care este atent la nevoile clientului care pot fi diverse!!
– Domnul doreste mai in sange? Sau well done?

Apoi mai e faza cu vaza. Cu prostia aia in care il pui. M-am uitat pe net si sunt asa de lipsiti de imaginatie oamenii astia…
Poti sa faci vazele cu poze ale aluia de locuieste in ea acu. Nu ar fi mai vesela treaba sa pui pe urna unuia care a fost mare petrecaret la viata lui, o poza cu el in patru labe indreptandu-se alene spre casa?
O sa lucrez la asta.
Pentru cei care sunt oripilati de ce am scris – moartea e o parte din viata si daca nu poti sa faci misto de ea asa cum faci de viata atunci esti jumatate schilodit.

A inceput iarna. Cam de mult asa. Eram pregatit sa ii fac fata ca in fiecare an. Am bagat Haimanaua in garaj, am spalat-o pe cap, i-am dat cateva sfaturi, i-am zis sa ma sune daca are probleme, am pus husa pe ea am invelit-o pana la gat si dus am fost. Mi-am zis ca o sa fie ca in fiecare an. Ninge, e frig, vine martie si hop si eu odata cu martisorul pe strada cu motorul.
Eu sunt de la mare, unde e cald aproape tot timpul anului. Eu imi aduc aminte de locul de bastina ca fiind un fel de rai al nisipului, al pestilor si al tatelor goale de la vama.
Am venit in orasul asta minunat ca sa ma afirm in cariera. Daca as fi stiut….A inceput iarna. N-ar mai fi inceput…..A nins o data. Mult. Am iesit afara sa plec la servici si mi-au inghetat mainile si picioarele instantaneu. Cand m-am intors acasa a trebuit sa fac baie fierbinte ca nu mai imi circulau alimentele prin stomac si intestine. Minus…..Temperaturi pe minus. Eu as propune sa se scoata minusul din termometre. Sa scrie „DE CACAT”.
– Cum e afara?
– De cacat….
– Cam cat?
– Bah…e de cacat cam 10…..
Ce sa o mai ametim cu fronturi atmosferice si atmocubice reci?

Asadar au trecut doua luni. Ninge. Cacatul asta alb nu se mai opreste. Bah frate da-o dracului de treaba! Gata am inteles cum e iarna! Termina cu faina asta odata! Eu nu am fost facut pentru minus 14 sau minus 22!
Nu imi place sa alunec si sa dau cu curu de pamant sa imi sune creierii in cap! Nu vreau sa ranjesc toata ziua numai pentru ca am iesit dimineata din scara blocului cu zambetul pe fata si mi-a inghetat. Nu mai vreau sa ma uit cu parere de rau la locul in care obisnuiam sa vad niste organe sexuale normale nu sfrijiturile astea! Nu mai vreau sa aud „daca ma iubesti nu ma dezbraca!”
Ce dracu ma Hesus e asa de greu de priceput? Da-o in desene animate ca ne-ai infrigurat de tot!

Azi dimineata am iesit sa fumez o tigara (la servici fumam afara) si am luat amenda. Pentru ca  in 2 minute mucii care imi curgeau mi s-au transformat in 2 turturi imensi si ai dreacu astia de la primarie au aparut instant cu procesu verbal ca de ce nu imi curat turturii ca e pericol ca poa’ sa moara oameni si mi-au dat amenda. Tot nu i-am dat jos ca ma ajuta sa merg. Ma infig cu ei in zapada si ma tarasc pe burta ca morsa, elefantul de mare si….etcaetera.
Una peste alta ne-am transformat intr-o natiune de lopatari.
Acu pe bune…rastignitule….las-o frate mai moale ca ne-am distrat destul.

Am fost ieri la Brasov in interes de serviciu. Adica mi s-a transmis ca sunt interesati de prezenta mea acolo. Numai ca trebuia sa ne trezim foooarte devrme pentru ca la 10 sa fim deja la locatia stabilita. Am fost numiti patru insi. Probabil ca am facut ceva rau ca altfel nu imi explic.

Trezirea la cinci dimineata si plecam. Pe la Otopeni erau -22 grade. Am coborat sa alimentam si mi-a inghetat zambetul pe fata pret de 10 minute. Plecam din nou si pot sa jur ca am vazut niste ursi polari care se zbenguiau in troiene pe camp. Si o vulpe polara. Trecem de cele doua accidente si ajungem la Brasov. Era 10 si cei cu care tebuia sa ne intalnim nu ajunsesera asa ca ne-am zis sa valorificam timpul acesta si sa ne incalzim cu un ceai fierbinte. N-am dat jos din masina (idioti) si am hotarat sa mergem pe jos „cat poate fi ma de departe?” am zis eu. Era. In acea dimineata senina si cu un soare ce clar avea nevoie de stomatolog am inteles ca brasovenii nu stapanesc notiunea de distanta foarte bine. Mergeam de 5 minute si am intrebat un trecator unde putem bea un ceai sau o cafea. Raspunsul a venit promt „imediat aici” insotit de o fluturare din mana extrem de vaga. Am mai mers ce era sa facem. -22 da? Am mai intrebat un cetatean si ne-a zis la fel. Cand am intrbat a teia oara am simtit o nevoie subita sa ii bag degetele inghetate in cavitatea bucala si sa i smulg limba aia cu care a zis ” imediat aici” pentru ca mergeam de mai bune de un km!!

Ceai cu rom pana la urma. Aflam ca mai te sa ne omoram timpul pana pe la 15 asa ca am chemat un taxi decisi sa vizitam un mall sa vedem un film. Eoliana mall ne-a fost rcomandat cu caldura. E asa…un fel de big berceni mai stilat un pic. Are un etaj si marti dimineata mai toate magazinele inchise. Dimineata adica 12. Si cinematograful….o minune. Inchis si el. Asa ca am vizitat Real ca sa vedem si noi ce marfa mai au pe acolo. Apoi am mancat la Ceasu Rau niste coaste acceptabile.

Ne-am rezolvat treburile si am plecat spre casa.
Am putut privi insa lucrurile bune din aceasta intamplare. Toti care m-au sunat ieri, la intrebarea „ce faci?” au primit acelasi raspuns
„Uite ma plictisesc prin Brasov”

Am fost azi in Trilla sa fac niste cumparaturi. De ale gurii si niscai folositoare prin casa. Dezonorante, servetele etcaetera.Cum imi desfatam privirile cu minunatele aranjamente de pe raftul de coloniale, vad un obiect caruia de mult nu i-am simtit nevoia.
Un pamatuf. Si scria pe el ca e din par natural. Desigur ca gandul mi-a zburat la copilarie cand ma ridicam pe varfuri sa ajung la dulapiorul din baie unde tata isi tinea ustensilele de fatosit fata.

Inca am imaginea acelui pamatuf in minte si mi s-a parut ca asta de pe raft aduce destul de mult cu el. Intr-un avant l-am insfacat de pe raft fara sa ma mai gandesc. Pe drum spre casa de marcat insa m-a busit rasul. Cum dracu m-am barbierit eu pana acum? Luam fain frumos sprayul de spuma, tranteam un gogoloi in palma si frecam energic partea cea mai vizibila din mine pana cand aratam ca Mos Craciun. Poate nu este cea mai buna metoda insa pana acum nu a dat gres
asa ca tind sa cred ca e destul de eficienta.

Alerg spre casa cu o singura dorinta, sa ma barbieresc! Ajung, arunc hainele in hol si tzup in baie. Apa calda pe fatau, despachetez febril pamatuful si il inec in spuma. Nu va imaginati cu ce satisfactie mi-am sapunit fata. Masaje circulare, verticale, ce arabescuri minunate mi-am desenat pe fata! Apoi am oprit procesul ca sa las timp spumei sa inmoaie barba. Aveam un ranjet o milio de vizaj de o bateam la cur pe Mona aia din tablou.

Pielea incerca o senzatie de racoare asa cum nu mai patisem vreodata. Mi-am zis ca e din cauza masajului si eram extrem de incantat. Am pus mana pe lama si am inceput cu miscari lungi dar ferme sa dau jos necurateniile de pe obraz. Ce de par am dat jos…..Nu era tot al meu. Fata imi era usor acoperita de un strat hotarat de par de porc (natural) de lungimi cuprinse intre 2 si 5 cm. Si mai era si albastru. Mi-a luat ceva sa ma curat de el pentru ca imi intra peste tot. Acum scriu si ma uit la probabil ultimul fir necuratat de pe ine ce odihneste linistit pe tableta fix intre e si c. Am luat pamatuful si dupa ce i-am aruncat o ultima privire plina de jale l-am aruncat. Pai mai era manerul de el si ceva fire cat sa spui ca poti sa il numesti penel. Sarman calvitios odihneste-te in pace in cosul de gunoi. Ulterior am descoperit si cauza senzatiei de racoare de pe boi. Ma sapunisem cu pasta de dinti…..

Pamatuful si anafura…..

Aseara am ajuns printr-o intamplare la un restaurant japonez. Pe undeva prin centrul vechi. Inauntru niste mese dragute cu niste scaune(?) dragute. Deci nu era intru totul dupa tipic pentru ca din ce stiu eu japonezii stau pe jos. Am patit asa in Coreea ca si aia au preluat obiceiul asta prost. Ma credeti-ma ca in prima faza e amuzant asa sa stai pe genunchi si sa mananci. Mie mi s-a parut ca o incalcare flagranta a regulilor impuse de mama gen „nu te mai batzai la masa” sau „stai frumos da-ti piciorul jos de pe scaun”. Insa dupa jumatate de ora imi schimbam pozitia din 2 in 2 minute, ba pe ciuci, ba pe juma ce cur cu genunchii adunati si lasati lasciv intr-o parte cum numai marile gheise stiu sa faca, ba in semigenflexiune. Nu a fost deloc fun.

Asa ca atunci cand am vazut scaunele am ridicat privirile in sus si am soptit recunoscator un „multumesc barbosule”. Am incercat sake-ul. Vin din orez. E slab insa este atat de parfumat ca in prima faza am zis ca imi explodeaza papilele. Foarte bun. Apoi am halit niste creveti in sos de soia cu susan. Foarte buni si astia. Am incercat si un pic de vita. Apoi am comandat un platouas ca sa spun asa cu multe treburi inauntru. Sushi, ghimbir, peste crud, cu orez, cu alge, cu mango, cu castraveti si nu mai stiu ce. Combinatii intre astea. Multe combinatii. Sos de soia evident siiiiii taaarraaaaaa: pe marginea platouasului din lemn era asa un motz. Un fel de pasta verde sub forma de caciula lu Oblio.

Am incercat pestele crud a fost o minunatie terna. Bolta mea palatina nu a fost nicicand mai incantata de arome mai de calitate. Cand il bagai in gura intai faceai un click scurt „bah e crud sa mor eu ce dracu am ajuns in secolul asta ca sa mananc crud? la ce naiba am mai descoperit focul?” – dupa care explozia si epifania „daca il gateau puteai sa il arunci la dracu!”
Am luat cu ghimbir. Nu am mai ingurgitat asa ceva pana acum. E un fel de varza dupa parerea mea numai ca iute un pic, si cu un usor gust de acrisor. Intai te lua iuteala aia care trecea repede si ramanea gustul. L-am trecut si pe acesta la lucruri bune.

Mai tineti minte ca am zis de un motz verde gen caciula lui Oblio. Ei bine dupa ce am intrebat (eu merg pe sistemul – esti prost 5 minute cat intrebi, dupa aceea vei sti) am aflat ca este WASSABI. Ma stiam eu ca e ceva iute ca am mai citit si eu un blog doua la viata mea, asa ca am luat cu grija. Cat sa spun? Am inmuiat betele de mancat in pasta aceea si s-a lipit de ele pret de 3-4 mm patrati de wassabi. L-am aruncat in sosul de soia si am facut un mestecus acolo. Am tavalit in deradere o bucata de peste din ala crud in amestecul rezultat si l-am pus in gura.

BRAIN FREEEEEZEEEE!!!!! Frateeeee!!!! Stiti ca avea Gabriel Dorobantu o piesa cu un vers „ceasornicele toate s-au oprit, si-ncet masoara timpul nesfarsit”? Asta am vazut eu atunci. Am zis ca toate ceasurile din lumea asta au stat si asteapta sa imi treaca mie senzatia de iuteala naravasa care imi calarea cavitatea bucala. Creierul era in block start astepta pocnetul pistolului. Am mai muscat o data din bucata de peste! Start! Muaaamaaaaaa!!!! Premolarul stang i-a tras un pumn in gura caninulul drept. Limba a iesit repede din gura si s-a asezat dupa ureche linistita. Mana stanga mi se zbatea in niste spasme incontrolabile iar dreapta desena arabescuri prin aer care eu credeam ca sunt extrem de inteligibile gen „adu in pizda matii apaaaaaaaaa!!!!!’
Am realizat dupa cateva minute ca mandibula mi se sprijinea de genunchi. Acum dupa ce ati vizualizat aceasta imagine puteti incepe sa radeti. Ce sa va spun….mi-au stat ochii picior peste picior pret de 10-15 minute bune.

Wassabi ala a facut toti banii. Bun. Scump da bun. Ma gandesc sa imi cumpar o portie pentru acasa. Asa …sa fac misto de musafiri….