ANAL IZA
Mi-au sosit analizele alea de ni le fac la munca obligatoriu cu forta.
Concluzia:
Pentru colesterol crescut evita:
– carne de porc
– piele de pui
– oua (max 3 / saptamana)
– alune
– arahide
– seminte
– grasimi
– prajeli
– maioneza
– sosuri
– fasole boabe
– mazare
– masline
– banane
– cascaval
– smantana
– unt
– branza topita
– frisca
– branza de burduf
– mezeluri
Pai si eu ce mai mananc ma??? CEAI???
Citeste mai multCASNICE
Nu m-am inteles cu tata cand am plecat de la parinti si mi-a indesat impotriva vointei mele niste carnati hand made de el insisi. Plasa cu carnati, cozonac si un borcan cu compot a fost asezata cu grija peste tricouri. Acum tricourile sunt la spalat si geanta afara pe balcon la aerisit. Degeaba am explicat eu ca nu prea mananc acasa, nu a fost loc de intors. A zis ca cica sa ii prajesc cum ajung acasa ca nu se strica.
Zis si facut. Iau carnatul (avea un metru) si il rasucesc cu abilitatea-mi inascuta transformandul in f’o sase carnatoi. Cu mana stanga tin siragul (care am fost tentat la un moment dat sa mi-l pun de gat sa fac niste poze) si cu dreapta apuc cutitul. Incep sa tai din metrul ala. Fac prima taiatura si constat ca undeva gresesc. Indata ce am taiam primul carnat carnea inghesuita in matz a navalit afara cu o veselie greu de descris. Las marele carnat pe bufet, il iau pe nenorocitul ala mic si incerc sa ii bag pe gat ce vomitase mai devreme. Bah….greu! Greu, greu! Nu se lasa nenorocitul deloc. Dupa ce l-am scapat de doua ori pe jos si l-am adunat de sub masa am cedat si l-am lasat asa. M-am inarmat cu ata de macrame si am purces la legatul celorlati carnati mici la capete, in asa fel incat sa nu mai dea pe afara.
Am terminat operatiunea si am fost mandru de idee. Insfac o furculita si purced la gaurirea carnatilor ca sa se prajeasca mai bine. Aici m-am enervat. Bucataria mea chiar daca gatesc e curata. Ma rog…a fost. La prima intepatura de furculita probabil am atins un nerv carnatului ala si l-a durut ca s-a enervat asa de rau si m-a scuipat. Bah da ce jet avea! Pe dulap, bufet, aragaz, pe ochii mei peste tot a aruncat ala zeama! SI TOTI CEILALTI AU FACUT LA FEL! Iti dai seama ca l-au vazut pe asta primul si evident ca au vrut si ei….
Dupa 10 „Gusfraba” m-am apucat sa ii prajesc. Cu un maaaare capac deasupra ca sa nu mai am surprize. Am terminat relativ repede (sper ca sunt si facuti) si ma uit in tigaie. Imi spun ca nu mai am ce face cu acel ulei asa ca trebuie spalata. Ma duc spre baie sa arunc in wc mizeria aia.
Evident ca in fata baii era apa ca abia ce facusem dus inainte. Intre timp scarba de tigaie imi frigea degetele intr-un mare hal. Concomitent cu asta piciorul drept incepe si gliseaza pe apa, timp in care stangul ancorat bine in parchet ii tinea o contra ce se transforma intr-un spagat nedorit de mine la acel moment. Mana stanga a inceput sa gandeasca de capul ei si dupa doua rotiri in aer s-a agatat de intrerupator. De intrerupator ma??? – am tipat eu la ea. Da’ ce are? – mi s-a raspuns. Intrerupatorul in secunda doi a zis „eu ma desprind de perete mai hazliilor” si asa a si facut. Eram deja intr-o pozitie de imponderabilitate pe care ar fi fost invidios si Gagarin. Normal ca nu aveam cum sa raman asa, ca mai aveam si alta treaba asa ca mi-am continuat drumul catre pamantul mama ajutat fiind din rasputeri de acceleratia gravitationala. Moment in care tigaia din mana dreapta a pivotat in jurul axei si a inscris. Tot uleiul este acum unde trebuia sa fie de la inceput. In baie.
In toata baia…..
„MAM’MARE DE CE NU MAI VINE?”
„Eu vreau sa vie!”
Exact ca in Caragiale ma simt. Acum sunt in episodul „trenul se intoarce”. Am luat bilet dintr-o gara noua, intr-un oras mare, dar care nu mai are acel aflux de pasageri ce ar fi justificat cheltuirea carutei de bani. Seamana un pic asa cu cladirea unui aeroport. Usi cu senzor de ma simteam Jedi in fata lor, marmura pe jos, panta pentru persoanele cu dizabilitati. Are chiar si o biblioteca (probabil au construit gara prea mare si nu mai aveau la ce sa foloseasca atata spatiu). Da bre biblioteca in gara dracu a mai vazut? Imi si imaginez discutii intre oameni – ce faci? ma duc la gara! ce ma pleci undeva? a nu….tre sa imi iau istoria maiasilor ca o am la lecturi suplimentare!
Cand am plecat din Bucuresti am fost coleg de masa (era bouvagon) cu trei moliste. Ma rog ele clar nu erau din capitala numai ca acum se duceau la parinti imbracate cu cele mai elegante si mai fitoase haine ca sa vada ai batrani ce bine le merge otrepelor la Bucuresti. Sa se dea si ei mari in sat. Care cu blugi cu strasuri, care cu telefoane fitoase cu svarovski, cu gentute minunate. Probabil au ramas dupa faculta in capitala, sunt secretare (pardon asistent manager muhahahhaha) la o firma, stau in gazda cu inca trei prietene si toti banii se duc pe haine din mall ca „haina face pe om” si il lasa pe sef sa le ciupeasca de cur ca poate primes o prima daca sunt prietenoase.
Acum e un pic mai rau. Sunt in compartiment si e un bosorog care pute a transpiratie rau dar are basini in cap de mare capitalist. Apoi mai e o fata pe care a condus-o tatal ei la gara. Pana in compartiment. Unde i-a asezat grijuliu bagajele sus, apoi i-a pus sticla de apa la indemana si a sfatuit-o sa isi tina biletul la indemana pentru controlor, si sa isi manance pachetelul in maxim o ora sa nu cumva sa i se faca foame rau. Fata e o grasanca de 22 de ani. Nu glumesc….Mai avea putin si ii spunea sa stea cuminte pe scaun cu mainile la spate sa nu deranjeze.
Si mai e una care sta la geam tot grasa insa cu pretentii. Are iphone si asculta muzica si se da foarte interesanta. Se vede dupa atitudine ca se vede cel putin director de divizie pe la o firma importanta din capitala. Dupa atitudine vezi asta, dupa muzica house ce ii rasuna din casti nu stiu ce sa spun. Si nu a avut bani sa se imbrace decat pana la incaltari. Ca are niste cizme in picioare de 100 de ani. O sa va intrebati ce am cu sarmana fata. Nu as avea nimic daca ar avea si atitudinea potrivita cizmelor. Adica putina modestie. Ii prevad un viitor frumos. O sa se cupleze cu un sofer cu posibilitati de avansare la sef logistica, ala o sa se imbete o data pe saptamana cand de altminteri o sa vina acasa si o sa ii rupa si spatele ca s-a „ingrasat ca o vaca”
Citeste mai multIN TREN
Dupa ce m-a adus Marius cu o ora inainte la gara a trebuit sa imi fac de lucru. Mi-am luat bilet intai si supriza poti plati si cu cardul dar numai la un singur ghiseu. Pentru ca numai la ghiseul ala au facut fereastra prin care sa iti dea traznaia aia sa tastezi codul pin. Ma rog bine ca a mers. Am inhatat biletul si sub privirile banuitoare ale unui politist m-am indreptat catre peron. Avand o gramada de timp la dispozitie am zis sa inmoi asfaltul cu rotile troliului prin gara.
Un amestec de mizerie si nou cum rar mi-a fost dat sa vad. Mc Donald langa shaorma, mucuri de tigara si scuipat pe jos, hartii, oameni amarati si tigani cu miei in brate care te imbiau sa pui mana pe Costica, Georgica, Vasilica. Alti tigani cu capra cu ursu cu tamburine si costume fistichii prefacandu-se ca stiu obiceiuri traditionale romanesti si straduindu-se sa iti ia niste bani. De buna voie sau nu, daca nu esti atent la buzunare.
Oameni cu papornite dar si cu minunate copii de Louis Vouilton, imbracati bine sau amarati rau. Lumea se da cu trenul. Nu pentru ca e ieftin Doamne feri. Ca nu e.
Inauntrul acestui IC scaunele sunt jegoase nu iti vine sa te asezi, mesele slinoase si imi e teama sa ma duc in vagonul restaurant de teama sa nu gasesc un chiosc cu kebab, unde serveste un gras chel si libidinos.
Una peste alta asa cum m-am asteptat o sa fie distractie mare
Citeste mai multCFR
Mai tineti minte ca in timpul lui Ceausescu pe gardurile garilor erau inscriptii mari de genul „NICI O MASA FARA PESTE” sau „CALATORIA CU TRENUL INSEAMNA TURISM”?
Ma paste un „turism” din asta cat de curand. Cred ca o sa fie amuzant sa particip la campionatul de fumat viteza in gara in cele 3 minute de stationare.
Inter City asta vaz ca nu are nici macar vagon restaurant.
Oare or avea ca aia in avion senzori de fum in wc?
Ma si vad fumand ca in liceu, si un nenea controlor batand cu frenezie la usa.
O sa deschid usa o sa adopt privirea numarul 7 – „caine batut”, si scap cumva.
DE CE NU IMI PLAC MIE SARBATORILE
Ati observat ca in fiecare an romanul o duce greu si nu are bani si e vai steluta lui? Si eu. Cu toate acestea daca vrei acum sa te duci intr-un supermarket sa iti iei ceva o sa stai la coada sa intri. Dupa ce cu chiu cu vai reusesti sa te strecori inauntru nu gasesti cos. Iti spui ca nu ai nevoie de cos pentru o paine si niste faina si malai asa ca pornesti zambind la drum catre raionul cu pricina. Ajung langa raft si aud in spatele meu un tropot infernal de parca o mie de cai galopau catre mine. Mai mult sau mai putin adevarat. Era o multime de oameni care alergau cu niste esarfe rosii la gat. Cand s-au apropiat am observat ca erau limbile. In mai putin de trei minute au devastat raionul de zahar unde era megapromotie si au plecat in grup ca termitele catre un alt raion, lasandu-ma in spate daramat, sprijinindu-ma de rafturi cu tricoul scos din pantaloni fesul si manusile imprastiate pe jos si cu o privire exoftalmica.
Cand am ajuns la coada de la casa mi s-a facut rau. Ziceai ca te lasa sa pleci cu ele gratis asa de multa lume era. M-am uitat in lung si in lat dar peste tot era la fel. Toate casele cu cozi interminabile. Langa mine o batranica astepta rabdatoare cu un cos de mana in care avea cateva produse ce nu faceau mai mult de 30-40 de lei. Am zis ca e perioada sarbatorilor asa ca i-am inmanat discret contravaloarea produselor dupa care mi le-am abandonat pe ale mele si m-am carat. Victorios spun eu. Apoi m-am gandit la faptul ca ajutasem biata femeie sa isi cumpere putinul ala. Si m-am intrebat de ce nu s-a gandit altcineva de la coada? Pentru ca suntem ingrozitor de ipocriti. Vin sarbatorile si tre sa fim mai buni – asta auzim peste tot in perioada asta. Dar mai exact ce inseamna sa fim mai buni? Ah sa salutam vecinii sau ce? Daca e vorba de dat – pula nu mai vrea nimeni sa fie bun. Si in perioada asta suntem buni ca suntem aproape de Doamne Doamne, insa stai sa vina 1 ianuarie si sa se blocheze strazile cu oameni care vin din Austria de la schi sa vezi ce aproape suntem atunci de dumnezeu. Ca numa dumnezei, anafure, cristelnite si alte chestii bisericesti ne vor zbura din gura in incercarea noastra de a fluidiza traficul.
Si o sa ajungem la munca obositi dupa vacanta si o sa macinam in mintea noastra blesteme si indemnuri de drum catre sefii nostri. Drum care poate fi la dracul sau inapoi la origini depinde de sef, dispozitie si desigur imaginatie.
Asa ca de fapt ce ne aduc noua sarbatorile?
Se aduna familia o sa spuneti, mananci impreuna, te bucuri. Ma da unde dracu a umblat familia asta tot anul? Sau voi? Nu ati avut timp unii de altii? Acuma va dati seama ca nu ati mai trecut pe la morminte si ca nu v-ati mai vizitat parintii?
Suntem o tara de ipocriti. Dixit!
Citeste mai mult

