Datu’ pe goarna

ECHIPAMENT

Postat in Datu' pe goarna | 2 comentarii

Iata o lista cu ce trebe sa ai la tine daca lucrezi in Pipera ca orice corporatist nenorocit de soarta:

– Haine calduroase (pe timp de iarna)
– Haine de schimb (ciorapi, maiou, chiloti – nu stii niciodata cat o sa dureze drumul)
– mancare la pachet plus cafea calda in termos (poti astepta ore intregi si nu e bine sa iti scada glicemia)
– mp3 player
– palete de badmington (te poti da jos din tramvai, masina etc si sa iti omori timpul jucand in Cupa Trecatorului pe trotuar)
– paturica picnic
– lopatica Lineman (in caz de inzapezire)
– foaie cort

Acuma sunt si avantaje. In fiecare dimineata vezi ceva nou. Ba un politist incepator care fute toata intersectia de nu mai stie nimeni de capul lui. Ba excavatoare. Ba un tramvai ratacit (pe bune azi am vazut unu!!!).
Daca ar calcula unu din patroni cam cat timp se intarzie si se pierde evident cu statul in trafic ar decreta lucrul de acasa ca fiind imperios necesar. Asa….
Desigur acasa nu mai socializezi. Acu de ex s-au mutat in dreapta mea la un birou mic mic mic de tot doua colege. Stau ca in clasa intai in banca si ma astept din moment in moment sa treaca Bruce all Mighty sa le ceara sa ii arate unghiutele si batistutele.

Ai sa mor eu! Si-au uitat bentitele!

SCHIMBARE

Postat in Datu' pe goarna | 8 comentarii

Ma gandesc sa fac o schimbare. Si cum aproape toata lumea se plange ca am limbajul colorat atunci o sa incep cu asta. De acum inainte (o perioade nedeterminata) nu o sa mai accesez exprimari triviale si abjecte.
Drept pentru care injuraturile vor suna cam asa:

– fir-ar sa fie de treaba
– pe toti dracii
– pe toiagul lui Jupiter
– mii de tunete
– lua-te-ar necuratul
– ghiavole
– pastramagiule
– stare-ai bumben
– ei pe dracu!

Ma rog o sa mai gasesc eu cateva.
Dupa ce o sa hotarasc ca sunt indeajuns de plictisitor o sa trec la vechile variante deja uzitate de toata lumea.

REPO MAN

Postat in Datu' pe goarna | 0 comentarii

Un film cu Forest Whitaker, Jude Law si Alice Braga. E un Sci-Fi care mi-a rasucit mintea in fel si chip. Dupa o zi plina de sedinte si destul de incarcata m-a mancat in rect sa ma uit la filmul acesta. Actiunea ca la orice SF care se respecta se petrece la dracu cu carti in vremuri in care nepotii nostri vor fi bunici. Acuma daca stau sa ma gandesc bine m-a socat asa de tare pentru ca e foarte posibil sa se intample. De altfel asta deosebeste un SF bun de unul prost. Ala bun are o idee atat de buna la baza ca te inspaimanta ca ar putea sa se si intample la un moment dat. Sau ca deja se intampla da tu nu vezi.

Repo – vine de la repossession si adica era ceva de genul ca in anul paispe catraliarde doo sute de milioane doi, lumea se ducea la o firma smechera pentru transplant. Numa ca transplanturi – mumu! Faceau ei neshte trebi artificiale extrem de bune si sigure si cu garantie. Inima, ficat, rinichi orice doreai era pe lista de preturi. Si le plateai in rate ca pe masina. Si la fel ca la masina si la casa daca ratai trei rate….venea Repo Man si lua inapoi proprietatea companiei. Modalitatea in care le lua inapoi….o sa o vedeti in movie nu stau sa va explic.

Ce m-a frapat este ca aveau asa un spray foarte misto care dupa operatie dadeai cu el pe rana. Ca un fel de spuma poliuretanica asa arata. Si te vindecai minune mare instant se inchidea si rana frumos nu te mai coseau astia cu tighel. Si nici nu aveai repaos din ala post operator. Tira la alergat nenica instantaneu dupa operatie.
Ma gandesc ca daca vede dracu un tampit de al nostru de prin conducerea cacatului asta de tara filmul asta ne trezim ca pune pe varu-sau sa cumpere spray din ala mult sa il cumpere spitalele. Si in felul asta desfiinteaza saloanele ca nu ne vor mai fi de trebuinta si face neshte mall-uri acolo sa poti sa zburzi la consum numaidecat dupa operatie. Sa te tii neica….
Vicheroane si GhiLaroshi prin fostele saloane de reanimare…..

Daca aveti probleme cu sangele (adica la vederea lui nu ca ati avea scame in el sau altceva) nu va uitati la film. Ca au fript astia o cantitate cam mare de vopsea rouge la filmari. Si bisturie.
Ba ii doresc lu Adi copilu merveioz sa ia o inima din aia artificiala sa il aud dupa aia cum canta „auuuu inimaaa meaaaa”

Ar fi haios. Rece

EXPERIMENTUL

Postat in Datu' pe goarna | 4 comentarii

Asa se numeste filmul pe care l-am vazut aseara.
Joaca Adrien Brody si Forest Whitaker.
M-a cam speriat. E vorba de 26 de oameni alesi sa participe de buna voie la un experiment psihologic. I-au dus intr-un loc izolat complet de lume si acolo 6 dintre ei deveneau gardieni iar restul detinuti. Trebuia sa stea 14 zile acolo iar in tot acest timp sa respecte niste reguli stricte.
De genul detinutii trebuie sa manance de 3 ori pe zi si sa manance tot din farfurie. Detinutii nu au voie sa atinga gardienii. Si asa mai departe.

Stateau in celule, aveau program, haine, nu aveau voie sa aiba nimic (obiecte ) din lumea exterioara. Daca nu respectau regulile trebuiau sa fie pedepsiti corespunzatori. Dar gardienilor li se spusese clar ca nu au voie sa ii raneasca.
Aici se remarca unul din gardieni care in viata de dinaintea experimentului era un om cu frica lui dumnezeu, avea 42 de ani si locuia cu ma-sa.
Bah incepe baietasul asta sa se dea in stamba ce nu ai vazut. De ce? Daduse de gustul puterii. Si se ajunge la niste treburi urate.

Apare la un moment dat intrebarea daca omul chiar se afla in fruntea lantului trofic. Pe cuvant ca nu mai cred asta dupa ce am vazut filmul. Si bazat pe experienta mea din armata.
Acolo am avut un soldat care era „batran”spre deosebire de mine care eram „pifan” deci putea sa imi dea ordine. Ei bine acest om in viata civila era ..gropar. 4 clase si un zambet. Ce credeti ca auzeam de la el cel mai des? Enache ia o lopata si sapa o groapa!
Normal! Avea putere! O putea folosi ca sa aiba erectii sau sa ii creasca selfestime-ul. Si sapam. Dupa aia ma punea sa o astup. Evident ca nu mai incapea tot pamantul. Atunci ii venea ideea glorioasa: ti-a ramas pamant?aaaa mai sapa o groapa si baga-l acolo!

Ei bine da. Asa suntem cu totii. Cand dam de putere ne schimbam cu totul. Nu banii schimba omul. Ci puterea pe care ti-o dau acestia. Te simti regele lumii si nu iti mai pasa de nimeni si nimic.

As vrea sa fiu arici.

BACK HOME

Postat in Datu' pe goarna | 4 comentarii

Am ajuns. Cand am plecat m-am rugat de 100km de soare. Am primit 500. Dupa care am primit 450km de ploaie. Practic aproape toata Ungaria a plouat de eram ud si in poza de la buletin. Cu costumul de ploaie pe mine cu tot.
Hai sa va arat niste poze. Restul sunt pe Picassa in albumul Faaker See. Enjoy.

JURNAL DE CALATORIE 4

Postat in Datu' pe goarna | 1 comentariu

Ieri am fost pana in Harley Village. E un alt satuc asezat cuminte langa lacul asta mare in jurul caruia se intampla acest eveniment. Acolo este un targ foarte mare unde poti linistit sa te inglodezi in datorii. Sunt atatea lucruri de cumparat de care nu ai stiut ca ai nevoie pana cand le-ai zarit pe raft. Bine….sunt multe lucruri de care nu ai nevoie da tot le vrei. Sigur fetele inteleg in totalitate ce am zis mai sus….

Tot felul de inventii si accesorii pentru motorul tau sau pentru tine. E o industrie cum nu am mai vazut. Au reusit baietii astia sa prosteasca milioane de oameni sa dea bani ca sa le poarte brandul. „Prostit”e un cuvant dur dar e licenta poetica intelegeti voi. Noi intentionam sa ne ducem si in Venetia. Insa nu am luat in calcul vremea de cacat. Ploua intr-una. Si cand iese soarele si te bucuri nu dureaza mai mult de 30 min.

Ploua cu o veselie rar intalnita. Zici ca toti picurii de ploaie din lume si-au dat intalnire aici. Acum vine si intrebarea de ce mama dracului pun astia AN DE AN in septembrie un eveniment motociclistic? Septembrie suna urat indeajuns si numa daca il pronunti. Darmite sa te mai si plimbi mii de km pe mobra. Sa mor daca inteleg. Ca de exemplu azi dupa cum arata vremea vom avea activitati „cortuare” adica in jurul cortului.

Tot ieri eu si Goose ne-am apucat sa mesterim la mobra lui care nu mai avea pozitie pe spate. Adica mergea intr-o bezna totala becul lui de pe coada mobrei refuzand cu incapatanare sa isi faca datoria. Singura problema era ca daca mergea noaptea risca sa fie luat pe faruri de un camion care ne-ar fi depasit. Si ajungea dracului inaintea noastra sau si mai rau – daca boul ala de camionagiu nu venea in Faaker See ne desparteam….Am pus mana pe scule si am mesterit la firele alea pana ne-a iesit pe nas. Tot ce am reusit sa facem a fost sa stingem luminile pe mobra definitiv. Adica nu mai avea nici far nici semnalizari nici stop pe frana. Multumiti de rezultat am pus sculele jos si l-am asteptat pe Mac sa rezolve problema initiala plus ce am stricat noi. Ceea ce a si facut. Acum eu si Goose am primit titlul de „mari arzatori de sigurante” caci asta facuseram. Eu inclin sa cred ca sunt invidiosi pe faptul ca noi stim sa ardem sigurante iar ei nu. cand or sa vrea sa arda niste sigurante ne vor chema si atunci o sa ne vina si noua apa la moara….

Maine dis de dimineata ne impachetam si ne tiram spre case. Speram sa ne ploua numa pe jumatate din drum. La anul vom veni mai pregatiti.