
Dimineata m-am hotarat sa plec hai-hui cu Haimanaua. Zis si facut. Bagaj. Ne trebuie un tricou, un chilot si o pereche de sosete, cortul si sacul de dormit. Niscai baterii pentru aparatul foto si cam atat. Am turnat pe gat de dimineata un redbul in deradere si m-am inhamat la drum. Nu prea stiam incotro sa o apuc pentru ca nu eram hotarat de nici o culoare. Lipa lipa prin oras (pfuaaa ce misto era – eu ma duceam brambura si astia toti de pe strada la servici), m-am trezit pe a soarelui. Probabil ca atza ma tragea la mare ca deh….radacinile. Am zis un Doamne ajuta, am setat Haimanaua pe 110km/h si mi-am aprins o tigara. Cat ai zice Cernavoda am si trecut de el. Si am ajuns in Medgidia unde am oprit intr-o benzinarie sa dau calului niscai ovaz, mie o apa plata in gura si buna dimineata frumusetei de la casa de marcat. Dupa ce ma imbie cu sendvisuri de ziceai ca ea le facuse azi noapte imi iau la revedere cuviincios si ma tirez. La prima intersectie era un indicator – CUZA VODA. Mie mi-a placut de Cuza- imi zic in casca. Ia hai sa vedem daca e acasa. In rpimul rand ca eu nu cred ca domnia sa Cuza are f’o legatura cu satul asta. In al doilea rand ca nu era acasa oricum asa ca am mers mai departe. Am ajuns la o raspantie unde puteam sa apuc numa spre Mihail Kogalniceanu. Cum de ce? Ca nu era raspantie na! Si nu ma mai intrerupe! Uite drum cum ii sade bine motociclistului. Liber tataaa!





Pana sa ajun in Kogalniceanu am dat de o curba unde ma asteptau 3 dulai. Bah! DULAI! Sa ma dea jos de pe Haimana si alta nu. Ziceai ca a fost pe acolo o gasca de bikeri care i-au amagit ca le dau Royal Canin asa erau de ofticati pe mine. Le-am urat de bine lor si mamei lor care i-a facut azi si maine si am plecat. Ati observat ca romanii au o inclinatie catre injuraturile exacte? Pastele tau de copil azi si maine! Tare nu? In curand o sa auzim injuraturi si mai exacte gen : Pastele tau de copil azi si maine pana la 12 si-un sfert! Am ajuns in Kogalniceanu.
Aici chiar eram la o raspantie. Deci trei optiuni. Intreb un tzanc gangav daca ala e drumul national si ala mic incepe sa urle ca din gura de sarpe. (Bah da de ce nu „ca din gura de urs”?)
– DADAAA Tzeneaaaa ghina aoa ca vrea un om sa vorbeasca cu tini!
Vine dada si dupa ce ma intreaba „al cui ai hi tu” scurt – incepe sa imi explice sa fac la dreapta si dupa aceea sa merg inainte tot inainte si apoi fac la stanga da numa dupa curba sii…..Fratioare! Eu nu o intrebasem nimic!!! Da era asa hotarata ca nu am putut sa nu o ascult. In plus imi explica in armana asa ca nu pricepeam mare lucru. Fac la dreapta. In 10 metri era curba aia de trebuia sa fac la stanga ! Muhahahhahahaha dupa explicatiile dadei am avut impresia ca o sa merg 5 ani. Fac la stanga si dupa un drum care mi-a detartrat dintii si nenorocit fesele ajung in satul Targusor. (ce pectorali am la cur acumaaaaa). De aici am ajuns in Cheile Dobrogei. Am testat Haimanaua in enduro un pic (50m) dar a meritat. Ia priviti.



































Asta vedeam eu cand stateam intins pe spate ascultand House of rising sun cu oile la cap.
Am uitat sa specific – se poate campa, e un fir de apa potabila ce curge imediat alaturi.




Frumos, frumos
Felicitari Owe. La mai mare…
Cheile le-am descoperit si eu acum cativa ani.Stai sa vesi peisajul iarna,cu zapada si soare orbitor…Si mai sunt multe locuri de felul asta in Dobrogea! Poate suntem noi sentimentali…
muaaaaama! mi-a stat omuletul in cumpana, daca sa lase sa iasa chiotul de bucurie din gat sau nu (sunt la birou, ce credeai?). Asa minunatie de tara avem! prea frumos, dom’le!…
gata! nu mai tanjesc la alte taramuri, nu mai vreau la Paris sau Frankfurth, nici macar la Londra. vreau in Dobrogea!