COMEDIA NESIMTIRII

Postat pe 9 Noi, 2012 in Datu' pe goarna | 1 comentariu

La mine e destul de simplu: cat e frumos afara imi calaresc Haimanaua, cand se face frig ma abonez la RATB. Si am un tramvai 41, apoi doua metrouri si un autobuz. Asta este pentru mine deopotriva motiv de enervare dar si de relaxare. De pilda vine tramvaiul plin ochi, cu oameni atarnati ciorchine, striviti intre dorinta de a ajunge inaintea tuturor si geamantane cu rufe murdare. Nu ma urc. Dar raman in statie si ma cocosez de ras. Era unu azi dimineata, lipit de usa care nu s-a mai deschis. Dar lipit cu fata de geam. Avea o fata disperata, degetele chircite intr-o incercare nereusita de a zgaria geamul. Sa mor ca m-a busit rasul gandindu-ma ca arata ca si cand i-ar trage-o unu pe la spate chiar in acel moment, iar el nu are ce sa faca.

In metrou am intalnit doua babete, date cu parfum bulgaresc, machiate si pe calcaie. Extrem de calme. Mergeau asa alene pe scari impiedicand alti oameni sa coboare mai repede. Cand a ajuns metroul in statie aceste doua figuri blajine de mamaitze ce isi plimba nepotii in parc, s-au transformat – puff! Iadul s-a dezlantuit! Au inceput sa tipe „misca-te copile!” si daca printr-o greseala nefericitul din fata lor nu se dadea, apai sigur il dadeau ele cu un branci serios! Cum ma sa faci asa ceva? Ce dracu sa te mane sa fii atat de nesimtit? Partea proasta e ca starea asta se acutizeaza de la an la an. Ma astept, si vorbesc serios, ca la anul sa vad oameni in RATB care isi aranjeaza chilotii, babete care isi pun pampersul, si de ce nu mosi stafiditi incercand cu disperare sa faca rost de o erectie dandu-si pantalonii jos. Ajung la scara rulanta. Toata lumea statea la coada frumos, numa o blonda trecuta bine de prima tinerete vine direct in fata si se baga impingandu-ma hotarat. Si s-a mai uitat si urat la mine.

Atunci am realizat! Baaaa!!! Astia sunt omologii alora cu BMW si Mercedes ultimul racnet. Numa ca pedestrasi. Nesimtitii sunt la fel oricare ar fi mijlocul de locomotie! Si pentru ca in trafic, daca intalnsc un „meserias” din asta care ma deranjeaza, il pedepsesc cum ma pricep si eu mai bine, am zis ca tre sa ii sifonez un pic caroseria blondei. E drept ca m-a ajutat ea. Cand a ajuns sus pe scara rulanta s-a oprit! Adica ce daca mai erau oameni in spate care nu se puteau opri fiind pe scara?? Ea a ajuns unde trebuie, restul sa se descurce! Eu in spatele ei. Nici macar nu m-am straduit sa ma opresc. Direct in portbagajul ei m-am infipt cu rucksacul pe care il tineam in fata. A luat fatuca un avant muncitoresc (statia de metrou Victoriei) ca a executat niste pasi adaugati foarte rapizi.

Traiectoria era clara si rectilinie – magazinul din fata scarii rulante. Atunci s-au intamplat doua lucruri in acelasi timp: proasta dupa al treilea pas si-a pierdut axa si a inceput sa se incline in fata mergand in acelasi timp, si poseta de pe umar a inceput sa descrie un arc de cerc cu destinatia iaurturile din vitrina magazinului, unde de altminteri a si poposit linistita. Iaurturile au inceput sa prinda viata si culoare pe podea, timp in care asta se ridica dintre branzele din galantar. Nu are geam galantarul ala. Si da-i cearta cu ala din magazin. Evident ca eu nu am fugit ca nu mai puteam sa respir de ras. Stateam si ma tineam de balustrada impreuna cu inca f’o doi care vazusera faza si erau la fel de incantati ca si mine. Iese aia cu parul valvoi din magazin, se uita la mine cu o privire care s-a vrut ucigatoare si imi scrasneste printre dinti:

– „sunt o proasta….”

A urmat un moment de stupefactie, eu cu astia doi am izbucnit intr-un ras aprobator asa ca nimeni nu a mai auzit finalul propozitiei.
Si toate aceste spectacole zilnice cu pretul unui abonament!
Zau ca merita!

1 comentariu

  1. Poate trebuia s-o contrazici. ­čÖé