Cum să te umpli de ridicol în taxi

Postat pe 24 Noi, 2016 in Datu' pe goarna | 2 comentarii

taxiÎn apărarea mea – mă grăbeam

Și nu vroiam să șofez. Așa că am apelat la serviciile ale unei companii de taxi. Știu puteam să chem un Uber dar uneori nu gândesc atât de bine. Și dacă chemam Uber nu mai povesteam asta. Și cine știe când vă ajută. Așadar îmi iau geaca pe mine, cu o mână șterg telefonul de pe masă și îl îndes în buzunarul de la spate al blugilor. Chem liftul căutându-mă de chei și în același timp înjuram că îmi închisesem ușa peste mână.

Înainte de toate acestea am chemat un taxi. Care, spune legenda, ar fi venit în 5 minute. Ies din clădire și mă îndrept vijelios spre punctul în care trebuia să vina taxiul.

Acum trebuie să înțelegeți că acolo sunt multe taxiuri parcate. Deci tonă de indicative, îmi fugeau ochii de ziceai că sunt divorțați. Mă uitam la ceas ca bezmeticu’, băteam din picioare de nerabdare mai ceva ca domnu’ Goe. Nu îmi place să întârzii. Băi și văd că se apropie un taxi. Observați formularea da?

UN taxi

Nu m-am uitat la indicativ (oricum îl uitasem). Nu m-am uitat nici măcar dacă are beculețul ăla antiprost de deasupra pus pe verde sau pe roșu!  Locul în care așteptam este în apropierea unui semafor. Nu dau locații exacte că sunt discret. Încetinește taxiul ăla și se oprește în fața mea. Mâna mea dreaptă era deja pe mânerul portierei. Deschid. Mă rotesc ca orice om care se urcă în mașină și îmi îndes profundorul în autovehicul. Mâna stăngă se chinuia să scoată telefonul din buzunarul din spate al blugilor. Am mai văzut eu aifoane îndoite de la deștepți care s-au așezat pe ele.

În acel moment în care m-am trântit pe scaunul din față am simțit că ceva nu e în regulă. Mâna stângă încă era în zona curului cu telefonul recuperat din buzunar. Creierul meu a început să proceseze brusc: scaunul nu are consistența cu care eu eram obișnuit. Nici forma. Și brusc urletul! Acel urlet! Doamne cum țipa!

„Ce faci domnule? Vrei să mă omori? Dă-te jos de pe mine!”

Băi am sărit din mașină ca ars! Cu creierii varză încercam din răsputeri să computez. Taxiul era cu lumina roșie aprinsă. Nu oprise pentru mine oprise la semafor! Pe scaunul din față era un pitic! Pe care eu evident că nu l-am văzut!

Îmi cer scuze instant „dom’le iartă-mă am crezut că e mașina comandată de mine, mă grăbeam, sunteți în regulă?”

Răspunsul a căzut ca un topor și mi-a dat fatală : „Sunt doamnă, măgarule!”

 

Poza e de AICI

 

2 comentarii

  1. Super tare!!

    • Ai talent, domnule ! Adrian Achimescu

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.