DE GUST

Postat pe 26 Sep, 2016 in Ganduri | 0 comentarii

uneoriLa invitația prietenului Tanguero (căruia îi mulțumesc pentru ocazie și oportunitate), se pare că am aici un pixel, doi, și voi începe cu o meta-poezie:

 

 

Stătea cu buzele alungite înspre tavan și cu privirea fixă într-o urmă de țânțar;

fosilizată  de talpa unui papuc de casă sau de un ziar, depinde de om.

Privea fix spre colțul unui obiect electric ce declanșat face lumina,

O eclipsă de parfum tămâios peste frunte-i  trecea și tâmplele-i se arcuiau.

Un buric de femeie, cu puful părului blond rar și ordonat dezordonat se lipea

de buzele lui care la nivel molecular erau reci, în aparență cântau, paralitice:

o sumă de gănduri, sinapse, sincope și poate farse mentale.

De gustul fin de pandișpan însiropat al femeii, bărbatul își turti buzele

și începuse să îi placă onduirea unui trup ușor, fin și perfect.

Din mâinile întinse ca două vâsle lăsate în voia plutirii pe ramele bărcii,

a facut inel și i-a cuprins șoldul rece cu două depresiuni lombare simetrice,

Cu nasul ascutit i-a împins obrazul stâng spre ușa din dreapta,

pentru că așa era dispusă în spațiu și timp camera în care el se afla, ea se juca.

A sărutat-o cu patima unui maratonist însetat pe jugulara tremurândă

și apoi a lăsat-o să alunece incet, cu abdomenul pe buzele-i deja fierbinți.

Tăcerea domnea fără rușine în încăperea pătrată, afară era un zgomot de vijelie

într-un glob natural în formă de glob; mirosea târziu în seară a ploaie.

Câteva zeci de minute mai târziu, bărbatul îngenucheat și mângâiat de răcoare pe spate

îi săruta femeii genunchiul…nu mai țin minte care: poate stângul, poate dreptul.

Coapsele ei simțeau deja dulcea trădare a neuronilor care deja își cereau partea de plăcere.

Lipsesc multe din momentul pre-sexului, însa e risipă să le scriu,

Uneori am simțit că cedând iar gerunziului, imperfectului percep câțiva litri de sange,

care vuiesc aprig în două corpuri umane, unul de bărbat, altul de femeie, amândouă de om.

Și am mai văzut că pasiunii trebuie doar să îi arăți primul pas; pe ceilalți și-i găsește singură.

Fug acum sa mănânc un pepene galben….parcă duce puțin cu acel abdomen și cu pandișpanul…însiropat

 

Foto tablou: autor Elena Florescu – Despre moarte (ulei)

 

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.