Du și tu gunoiul!

E pentru bărbați în general

La o țigară îmi spune un coleg că asta ar fi un subiect bun. Cam are dreptate. „Du și tu gunoiul” este o propoziție care s-a născut în familia românească. Eu unul așa cred. E ca varza, ca viezurele și mânzu’! Este una din cutumele copilăriei. Ah să nu uit! Este valabilă doar pentru copii de asfalt. Cei crescuți la țară nu cred că au fost așa loviți.

Cred că am primele amintiri de când aveam 5 ani. Și îmi aduc aminte de cadouri evident, de lucruri frumoase, locuri în care mă jucam. Îmi amintesc câțiva prieteni, însă nu mai îmi aduc aminte decât fețele lor nu și numele. Tubermane, invizoace, toate căcaturile de pe lume ce mi-au populat copilăria.

Și evident când stau și îmi aduc aminte de toate lucrurile astea minunate, apare așa ca un pop-up „Du și tu gunoiul!”. Auzeam căcatul ăsta în cele mai nepotrivite momente. Când o vrăjeam pe Violeta de la scara B, ieșea muma pe geam „Ovidiuuuu, hai sus să duci și tu gunoiul!”. Băi era aproape ca o furie, ca un demon pe care îl așteptai cu spatele înghețat ori de câte ori făceai ceva mișto!

Du și tu gunoiul!

Că jucai fotbal, somatea, 9 pietre sau mozaice, frunza. Că erai afară sau în casă avea același efect asupra ta. „Đu și tu gunoiul ” cădea ca o ghilotină. Nu am înteles niciodată de ce trebuia dus EXACT în acel moment? Și dacă se întâmplau cine știe ce reacții chimice acolo și nu mai putea suporta amânare de ce așteptase maică-mea exact până în ultimul moment? Zici că scria filme americane că numai acolo blonda de 21 de ani cu țâțe mari și craci până în măsele dezamorsează bomba aia foarte complicată exact în ultima secundă!

Așa și maica. Bine….nu că mama ar fi fost pe vremea aia blondă sau de 21 de ani sau….Băi dar comportamentul ăleia din filme clar îl avea! Acum ori niciodata! Du și tu gunoiul!

Pe lângă sincronizarea extrem de proastă mai am o nelămurire. Intenționez să mi le lămuresc pe amândouă zilele astea.

Du și tu gunoiul! Eu …ȘI MAI CINE??????

Poza e de AICI