IA-LE UN EURO! IA-LE UN EURO JUMATE!

Postat pe 11 Ian, 2010 in Ganduri | 11 comentarii

Bah baieti si fete uite cum sta treaba. Viata asta am stabilit ca e un mare cacat caruia ne place noua sa ii punem niste stafide drept motz, din motive de design sau miros. Asta ne face pe noi muritorii de rand (bah exista si muritori de nerand?) sa ne mai bucuram un pic de micile raze de soare si sa nu luam in seama prea mult vicisitudinile in care inotam cand pe spate cand pe burta.
Se intampla sa cunosti un om si in prima parte a dansului asta, in care incerci sa vezi de unde il poti apuca, unde dracu ii este centura, incerci sa vezi daca sta pe o treapta mai sus sau mai jos ca sa vezi dupa caz daca ai de invatat sau de predat. Si la un moment dat se intampla ceva. Un declic in care zici bah…si eu si el am fost niste narozi. Vroiam aceleasi lucruri dar in limbi diferite.

Bun. Il cunosti. In prima faza sunteti amandoi niste cacanari care incearca sa isi impuna gandirea si viziunea (vizuina?) lui. Apoi realizezi ca nu e chiar asa cum ai judecat la inceput. Si ca poate ai gresit. Nu ai recunoaste asta sa te pice cineva cu ceara…..Poate! Poate ai gresit! Asta iti tine si tie orgoliul in viata chiar daca are ceva vanatai, alea se pot ascunde cu niste fond de ten sau fraze iscusite.

Incepi si construiesti relatia, de munca si prietenie. Si totul e minunat. Adica nu e numa miere ca da-o dracu te umpli de diabet. Dar e exact asa cum trebe. Cu tipete, enervari, rasete, pescuit, poker si asa mai departe.

Si vine un moment in care unul tre sa se care. Nici macar nu are importanta pentru ca intelegi motivele foarte clar, si mai mult decat atat esti de acord cu ele. Numai ca iti vine foarte greu sa accepti ca din cauza unor cacaturi care nici macar nu au atata sens sau importanta in viata, tre sa pierzi lucruri esentiale.

Atunci realizezi ca in viata cunosti persoane si oameni. E „foarte important” (si imi pare rau ca in scris nu pot graseia) sa deosebesti persoanele de oameni.
De la omul asta de va povestesc am avut de invatat o gramada, imi place sa cred ca si el de la mine. Nu ma nu a crapat. Spiritele puternice nu crapa niciodata.

11 comentarii

  1. „Nu cerceta aceste legi,
    Caci s-ar putea sa le intelegi!”

  2. ma intristeaza ce ai scris. pentru ca e adevarat.

  3. Anonim: nu cercetez nimic. M-am lasat de sportul asta
    Cria: cand nu am scris eu adevarat? 🙂

  4. Io unu n-am înţeles…O băgat carne la non-stop?
    Ce păţişi kuane, ţi-au ieşit rău analizele?

  5. Bietivan Ratat: analizele e bune bre. Despartiri de drumuri atata tot

  6. Ah, te-am prins: Drumurile e nasoale în Romînica noastră. Lasă-le aşa şi fredonează Celelalte Cuvinte: un sfîrşit eu un începuuuut…

  7. pai nu zic, bre, ca nu scri tu adevarat, dar nu orice adevar se suporta la fel. mie asta imi da un zambet trist pe fata, asta-i tot. 🙂

    acum ce sa zic, cu drumurile astea incrucisate, la unu’ care merge pe o Haimana, ce poti sa te astepti? 😀

  8. unu la mana se zice naroji … doi la mana : te-ai tampit.

    Viata nu e un cacat cu stafide … ci invers 🙂
    hai da-te de 3 ori peste cap si sa vina primavara sa scrii si tu despre ce conteaza, si anume greselile alea de nu le recunosti 😉

  9. Si in BMW, daca mergeai, tot la fel ai fi fost… (asa cum erai cand mergeai cu bicicleta prin orasul adolescentei tale)

    Viata e frumoasa, numai ca trebuie sa ii gasesti frumusetea….iar tu…. te pricepi sa o gasesti.

  10. pai sa vina dreacu primavara aia ca m-am saturat

  11. „Shakespeare a creat lumea in sapte zile.
    In prima zi a facut cerul, muntii si prapastile
    sufletesti.
    In ziua a doua a facut riurile, marile, oceanele
    Si celelalte sentimente –
    Si le-a dat lui Hamlet, lui Iulius Caesar, lui Antoniu,
    Cleopatrei si Ofeliei,
    Lui Otello si altora,
    Sa le stapineasca, ei si urmasii lor,
    In vecii vecilor.
    In ziua a treia a strins oamenii
    Si i-a invatat gusturile:

    Gustul fericirii, al iubirii, al deznadejdii,
    Gustul geloziei, al gloriei si asa mai departe,
    Pina s-au terminat toate gusturile.
    Atunci au sosit si niste indivizi care intirziasera.
    Creatorul i-a mingiiat pe cap cu compatimire,
    Si le-a spus ca nu le ramine decit sa se faca
    Critici literari
    Si sa-i conteste opera.
    Ziua a patra si a cincea le-a rezervat risului.
    A dat drumul clovnilor
    Sa faca tumbe,
    Si i-a lasat pe regi, pe imparati
    Si pe alti nefericiti sa se distreze.
    In ziua a sasea a rezolvat unele probleme
    administrative:
    A pus la cale o furtuna,
    Si l-a invatat pe regele Lear
    Cum trebuie sa poarte coroana de paie.
    Mai ramasesera citeva deseuri de la facerea lumii
    Si l-a creat pe Richard al III-lea.
    In ziua a saptea s-a uitat daca mai are ceva de facut.
    Directorii de teatru si umplusera pamintul cu afise,
    Si Shakespare s-a gindit ca dupa atita truda
    Ar merita sa vada si el un spectacol.
    Dar mai intii, fiindca era peste masura de istovit,
    S-a dus sa moara putin.”