INDIA

Am fost zilele trecute intr-o zona mai intunecata a Bucurestiului. Rahova. Am luat un taxi pana acolo ca habar nu aveam unde dracu e strada Oltului. Soferul – fost lautar acum se apucase de taximetrie ca e batran si nu se mai cauta in muzica asta decat tinerei. I-am dat dreptate instant. Pai sa ne gandim – Adrian copilul merveilleux avea f’o 20 de ani cand ziceau ei facandu-i reclama „uite frate copil de 7ani ce bin canta”. O lume plina de nani care se dau copii ca sa ii aclame publicul si sa le dea bani. Oricum soferul meu nu canta manele ci lautareasca. Drept pentru care cei din bransa spuneau ca e invechit. Maria Tanase, Doru Siminica – auzi colo invechiti! Ma rog!

Atunci mi-am dat seama despre diferenta majora dintre manelisti si lautari. Lautarii canta despre tine iar manelistii despre ei. Partea cea mai amuzanta e ca nu realizeaza nici unul din gorobetii care dau bani la manelisti ca dau bani ca aia sa se laude.Pai hai sa facem analiza pe text: AM valoare, sa moara dusmanii MEI, AM femei, AM bani.
Lautarul iti canta tie de inima albastra sau de bucurie. Stiti voi muzica din aia de bataie cu scaunele la 4 dimineata. Pai ia sa ma duc eu in restaurant si sa vina manelistu sa imi cante ca are valoare cand mie taman ce mi s-a redus salariu! Sau ca el are femei si pe mine taman ce m-a lasat! Sau ca el are mercedes si eu am tramvai 41! Nu ii sparg capu instant?

La piata Rahova lautarul meu a zis „nu va suparati dar mai departe nu intru…mergeti in directia aia…” Mamaaaa mi-am zis in gand ca nu e a buna. Am pornit pe jos dar eram incordat ca unu care a fost luat cu forta de pe wc. Indieni peste tot, pe sus pe jos, manele date tare in strada, masini luxoase si fuste inflorate. Ma uitam cu toti ochii in toate partile. Ma si gandeam ca la cat sunt de stresat daca ma intreaba unu
– nenea cat e ceasu?
intai ii dau una il intind pe jos si abia apoi procesez intrebarea
– ah….cat e ceasu….

Misto zona oricum.