Am fost la restaurantul libanez. Nu ca as fi io fitzos da’ asa s-a nimerit. Am ajuns ne-am asezat si am asteptat o vreme. Buna. A venit un nenea care ne-a adus meniul si ne-a intrebat ce dorim sa bem. Am declarat pe proprie raspundere ce aveam de gand sa turnam pe gatlej si dus a fost. Dupa 20 de minute ne-am pus intrebarea daca nu cumva ar fi mai bine sa ne caram. Ca daca apa de la robinet o aduce asa greu….(pesemne ca atunci se dusese sa o scoata din fantana) apoi la fripturi…ne apuca dracu seara. A venit tovarasu cu apele si o cafea si a zis ca din cauza cafelei a durat asa mult. Dupa care a disparut mai ceva ca un ninja. Da a venit o duduie. Care cu o voce cavernoasa ne-a intrebat ce halim. Avea o voce asa cam ca a lu Iosif Sava da mai groasa. Eu unul m-am abtinut sa nu fac pe mine de ras. Pleaca si aratarea asta noi ne mai indeletnicim cu vorbele si la un moment dat (indepartat) incep sa apara foloasele comandate. Humus – asta din ce mi-am dat eu seama e un fel de pamantel amestecat cu caca de oaie. Au mai venit tot felul de mancaruri la care sincer nu le-am retinut denumirile. La ce foame aveam in fata ochilor era mult prea grea incercarea. Cotletele de berbecut insa sunt ok si foarte romanesti. Nu poci spune ca mi-am indestulat fizicul cu preparatele alea insa clar mi s-a taiat sa mai merg.
4 persoane care nu au mancat cine stie – 350 Ron. Tantanaaaaaa ce cashtoc! Probabil ca a costat asa de mult pentru ca unele preparate au sosit pe masa in boluri de lut, altele in farfurii normale si altele in niste tipsii de tabla de care se folosesc in armata.
Minunata experienta
Ceafa de porc cu cartofi prajiti nu aveau….


mda…libanez…asa s-a nimerit.SNOBISM SUVERAN…DE CE NU PALESTINIAN SAU PELOPONESIAN..si te mai vaiti ca e scump.
noi cei ce respectam criza economica si mancam la impinge tava, nu putem decat sa balim..cu banii aia hraneai un card de sarmani la cantina saracului.
ale draq vremi.. ce zici bb?
in prezentarea lor amintesc ceva de gatit in cuptor de caramida…pina gasesc caramida, construiesc cuptor dureaza ceva… citez:”Multe mancaruri libaneze sunt coapte in cuptoare de caramida. Gasim in aceasta bucatarie echivalente ale pizzei italienesti. Painile purtate de chelneri, care se revarsa din farfurii, sunt faimoasele pite. Sunt unse cu iaurt inainte de a fi puse la copt, asta le da structura infoiata. Exista mai multe feluri si au diverse umpluturi asemenea pizzei, umpluturi cu carne sau cu branza. Mana kish zaatar sunt acele pite impresionante servite cu cimbru si ulei de maslinepe care le vad mai in toate farfuriile. Lahme bajien este o pita umpluta cu carne. Sfika sunt pateuri cu carne, frigaruile de vita fripte la carbune se cheama kekab , cele de pui se cheama shishkebab. Labneh este o pasta cu iaurt parfumata in diverse feluri, de exemplu cu usturoi si menta, care poate acompania diferite feluri de mancaruri din carne. La mezze-uri adica la gustari varietatea e mare. Humus inseamna pasta de naut, baba kanoui este asemanatoare cu salata noastra de vinete insa contine susan. Kebal este care mixta tocata crud cu sapte condimente. Falafel, pe care le gasesti si in alte bucatarii orientale, sunt un fel de chifle vegetariene. Kibe prajit inseamna niste chifle lunguiete din carne de oaiesi germeni de grau. Printre felurile libaneze descoperi aici si multe mancaruri italienesti”… deci macaroanele cu branza vin in 10min :))))
Bravo Anonim! Subscriu opiniei tale! Ai dreptate!! Chiar asa: a naibii criza!! … Hm!.. auzi tu, luxuri…restaurante cu specifice straine!!! Bravo nene!!!….
parfum de usturoi, geremeni cu carnati si Lahme bajien ..carne mixata(caine+cal+coaie de magar)+chifle lunguiete…groase nu?.mirific.si dansuri libaneze avem?
asa, bre, vezi ca nu te-ai invatat minte! tu te duci la restaurante libaneze d-astea laudate, MARI??!! pai daca vrei sa halesti ceva decent (la pret) si facut ca la mama lui, atunci cauti carciumile astea cu specific traditional din cartiere, alea mici, ptr. camionagii si boarfe, nu alea unde trag (Mercendesu’) expatii. Ai fost la Piccolo Mondo, precis (sau ala cu …Golden, ceva) :)) Ultima oara am halit acolo in 200…6, parca. am zis ca nu mai calc la ei, desi imi plac mancarurile arabesti fuarte tare (am ajuns sa-mi iau retzete si sa fac acasa, deh! poftesc).