
Ia uitati aici fatza de impatimit al concertelor.
Cat entuziasm…ce daruire…
Celofanu’ ala de pe mansarda mea e de la un frigider.
Ploaie marunta, deasa si rece. Bere la 250ml oferita in niste pahare ca de tequilla in schimbul a 5 RON. De unde stateam io zaream niste batranei pe scena. Nu pot sa spun sigur daca a fost chiar Metallica decat daca e sa dau crezare imaginilor de pe ecranele alea mari. Se tineau bine ce-i drept.
Poate peste ei au trecut mai putine greutati decat peste Irisii nostri. Si parca pe Hetfield il mai duce vocea.
Am vazut un tataitza la un balcon intr-o vila de langa stadion, radea cu gura pana la urechi. Pentru prima oara in multi ani nu mai avea nevoie de aparat auditiv. Asta sigur nu era de la ei din trupa. De la Adunatii Copaceni unde eram nu se auzea extraordinar da nici prea rau. Ia uite frate ce fatza am ….da macar nu sunt singuru’ cu frontispiciu asa minunat. Ia uite aici capitel…

Si pentru ca urmaream concertul cu mare interes (vezi poza de jos…)
…pe la jumatea concertului (si dupa ce mi-am luat f’o trei cozi regulamentare peste ochi de la rockarita din spatele meu) am roit-o spre mirarea tuturor. Da’ sa moara trei vecini de-ai mei daca nu eram ud si in poza de la buletin. Lasa ca in 9 ani vin baietii inapoi si merg din nou.
Si vroiam sa imi tai si unghiile…
Neferosu’



vezi daca ai plecat inainte de final? zisera baietii ca la anul vin iar 😉
noroc cu ploaia