Io, Ciorba si Onciul ne vorbiram intr-o seara sa ne zbenguim prin cluburi. Nu cluburi din acelea cu muzica Haos sau cum dracu ii spune. Asa ca ne urcam noi pe mobre care cu fete care fara si ne ducem la Motoare pe Teatrul National. Mare spelunca ce e acolo. Mama ce de femei in cautarea fericirii si ce de Emo si Loseri in cautare de…nici ei nu stiau ce. Gagici de toate formele, culorile si varstele, care mai de care cu tzatzele sau cu bubele in vant sau in pansamente. Minunat ce mai! Am stat am consumat una alta dupa care am hotarat sa ne miscam rotile pana la un club al carui nume in acest moment imi scapa. E undeva in Bucuresti la demisol. Ma rog. La momentul in care am parcat, Maria (minunata si preafrumoasa sotie a lui Onciul) descopera ca si-a pierdut portofelul. Ma rog…nu si l-a pierdut…Cand inca eram la Motoare ea a pus portofelul IN geaca, nu in buzunar, in asa fel ca atunci cand Onciul a luat geaca…portofelul a ramas. Incapatanat accesoriu….Nu ne-a mirat defel cand ni s-a comunicat ca vina e a lui Onciul, eu cu Ciorba taceam malc sa nu cumva sa cada si pe noi. Ma duc cu Onciul inapoi la Motoare ca poate poate. Intrebam la bar. Da venise o fata care il gasise dar nu l-a lasat. A plecat cu el cu tot.
Onciul fiert tot evident. Am incercat sa il calmam, eu marele guru i-am explicat ca din moment ce fata ce gasise portofelul nu l-a lasat la bar inseamna ca o sa ii caute sa il returneze. Nimic frate…Ala cu curu in sus in continuare. Pe cand batea orologiul ceasurile 12.30 tarziu in noapte suna mama lui Onciul. Ca cica a sunat cineva la interfon. Zic – vezi ma? A venit sa il aduca!
La care el zice cu o fata de ora inchiderii – da a venit da nu a raspuns nimeni deci nu mai vine. Bah nu ai vazut asemenea negativist. E drept el era ofticat din cauza faptului ca se decretase ca vina era a lui.
A doua zi ma suna Onciul. Ii simteam in receptor gura ranjita pana dincolo de urechi. La un moment dat imi era teama ca daca mai rade mult i se vor uni colturile gurii la spate si o sa ii cada capu….
Bah ma duc sa iau portofelul ne-a sunat tanti!
Ei bine – Alexandra – o tanara domnisoara a gasit de cuviinta sa bata drumul la 12 noaptea pana in Dr Taberei sa aduca portofelul. Iar daca nu i-a gasit a cautat numarul in cartea de telefon i-a sunat si a returnat obiectul discordiei. Nu a vrut sa primeasca nici o recompensa.
Onciul a fost absolvit de vina. Eu mi-am insusit inca o data rolul de mare guru prezicator.
Ia ziceti ma! Daca mai gasim f’o doo milioane ca Alexandra punem tara asta pe picioare?
Ma foarte bucur ca mai exista oameni ca Alexandra. Sa dea cineva detalii despre cum arata acesta fatuca. Tatele sunt asa mai micute, cur mic , tare si ridicat? Picioare lungi? Era pe tocuri ?
varu…asa am patit si eu acum vreo 4 ani….dupa o noapte de baut cu colegii mi-am „uitat” portofelul in hotel 😀 si la doua saptamani ma suna o draga doamna , regizoare sau ceva in genul de la teatru nottara ca are porfofelu si mai important toate actele…m-am infiintat la dansa cu-n mare bughet de flori si-o cutie de bomboane si un „saru mana” … noroc cu ele , multumim … noi astia mai imprastiati 😀
Asta-i Romania care nu se vede la televizor.
frate, eu ma inrolez. datoria fata de tara si popor ma cheama.
mai trebuie sa gasim inca 1.999.999 de ostasi. la luptaaaaaa!